Un fost mormon acuză biserica de înșelătorie în scopuri financiare

173

Ar putea părea o glumă, însă nu este. Un fost mormon l-a dat în judecată pe președintele Bisericii Sfinţilor din Zilele din Urmă, acuzându-l de înșelătorie religioasă în scopul obţinerii de avantaje financiare. Greu de crezut, un judecător a admis procesul, care va avea prima înfăţișare luna viitoare.

Tom Phillips, un britanic stabilit în Portugalia, insistă că președintele Bisericii Mormone, al cărei membru a fost și Phillips, a făcut aserţiuni „false sau înșelătoare" cu scopul de a „atrage câștig pentru el însuși sau pentru alţii". Nimic surprinzător până aici. Problema este însă că între aceste aserţiuni se numără șapte dintre principiile centrale ale doctrinei mormone, iar fondurile pe care Phillips acuză că le-ar fi obţinut președintele sunt cele din zecime.

O Curte din Londra a acceptat petiţia și urmează să îl judece pe președintele mormon pentru afirmaţii precum aceea că „până acum 6.000 de ani nu exista moarte pe planeta noastră" și că „toţi oameni care trăiesc astăzi sunt descendenţii unui singur cuplu, care a trăit acum circa 6.000 de ani". Prima înfăţișare în cadrul procesului va avea loc pe 14 martie, când președintele va fi invitat să răspundă acuzaţiilor.

Știrea a fost colportată de presa britanică naţională și a stârnit indignarea experţilor legali. „Am rămas cu gura căscată", mărturisea Neil Addison, fost procuror și autor pe probleme de libertate religioasă unui reporter de la The Arizona Republic (cei care au aflat primii vestea). „Nu este nimic altceva decât o folosire a legii pentru a face spectacol, într-un scop antimormon. Și sincer sunt șocat că un magistrat a luat în seamă această acuzaţie", a mai spus Addison.

Alţi observatori legali sunt însă sceptici cu privire la importanţa procesului intentat, spunând că probabil dosarul va rămâne pe vreun birou al unui magistrat. „N-o să ajungă niciodată la o Curte," a declarat Frank Cranmer, cercetător în drept și religie la Facultatea de Drept Cardiff. „Exceptând cazul în care președintele Bisericii Mormone vine singur la proces, singura cale de a-l aduce acolo ar fi să se obţină un mandat, dar vă imaginaţi guvernul american extrădându-l pentru o astfel de acuzaţie? Eu nu pot să-mi imaginez", a mai declarat Cranmer, citat de The Daily Beast.

„De ce să nu solicite tuturor religiilor să vină cu o dovadă?" întreba Mano Singham, pe blogul Machines Like Us. Adresând aparent o întrebare retorică, Singham clarifică faptul că i se pare „o idee bună să le ceri liderilor tuturor religiilor să vină cu dovezi în sprijinul afirmaţiilor lor. De ce să fie consideraţi excepţii de la legea care interzice publicitatea mincinoasă?” spunea el. „Să începem cu învierea lui Iisus din morţi", încheia blogul.

Dincolo de „exotismul" lui, acest proces are în egală măsură implicaţii la nivel social și la nivel individual. Social, vorbim de o acţiune la baza căreia stau atitudini antimormone, care au precedente surprinzătoare în Marea Britanie. Stereotipurile antimormone au circulat din abundenţă încă de la intrarea acestei religii în ţară, iar zvonurile despre aceasta au fost recent atenuate numai prin intervenţia mass-mediei. Naomi Zeveloff notează că ziarele englezești au sondat ca nicicând altădată dedesubturile acestui cult, cu o „curiozitate voyeristică".

Pe de altă parte, la nivel individual, vorbim de un proces care, până la final, pune în ringul de luptă două paradigme: una religioasă, cu propriile premise și propriile instrumente de dovedire a adevărului, și una nu neapărat religioasă, cu perspective contrastante în raport cu prima. A cere cuiva de dinafară să decidă acurateţea oricărei dintre cele două viziuni presupune a recunoaște existenţa unui adevăr absolut și accesibil oricui care să delimiteze realitatea de fals la acest nivel. Și acesta este un lucru care suportă numeroase interogări de ordin etic. Orice persoană care se confruntă, cel puţin filosofic, cu înţelegerea unui sistem de gândire știe că nu poate face acest lucru în mod plenar, din afara sistemului respectiv — indiferent cât de absurd i s-ar părea. De aici dilema.