Cum se face că religia nu mai este percepută ca un aspect important în definirea propriei identităţi? Privind fenomenul din perspectiva procesului de secularizare, tendinţele actuale ar părea uşor de înţeles şi explicat.

Conform unor studii recente, numărul celor neafiliaţi religios este în creştere atât la nivel mondial, cât şi în America, cea mai religioasă ţară din lumea occidentală.

Studiile publicate de către Pew Forum[1] arată că, la nivel mondial, numărul neafiliaţilor religios este de 1,1 miliarde, ceea ce înseamnă că unul din șase locuitori ai planetei nu aderă în mod expres la nicio religie.

Cei mai mulţi neafiliaţi religios se află în zona Asia-Pacific – peste 858 de milioane, adică 76% din totalul mondial al neafiliaţilor. Pe locul al doilea se găsește Europa, cu aproape 135 de milioane, adică 12% din totalul celor care se declară neafiliaţi religios, urmată de America de Nord, cu 59 de milioane, adică 5%.

Unul din cinci locuitori (adică, 21% din populaţie) din zona Asia-Pacific se declară neafiliat religios. Unul din șase europeni (18%) sau nord-americani (17%) nu a declarat nicio apartenenţă religioasă. La polul opus se află ţările din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (unde islamul este religia oficială şi de stat): din totalul populaţiei, doar 1% sunt neafiliaţi religios.

La nivel mondial, șase ţări au populaţie neafiliată religios majoritară: Republica Cehă (76%), Coreea de Nord (71%), Estonia (60%), Japonia (57%), Hong Kong (56%) şi China (52%).

Profilul neafiliatului religios

În medie, neafiliatul religios depășește cu șase ani vârsta medie globală (34 de ani faţă de 28 de ani), dar la nivel de regiuni apar unele variaţii ce lasă loc interpretărilor. Astfel, în zona Asia-Pacific neafiliatul religios este mai în vârstă (35 de ani) faţă de media regională (29 de ani). În schimb, în zonele în care poate fi identificată o tradiţie creştină, tendinţa este ca neafiliatul religios să fie mai tânăr decât media. Astfel, în America de Nord media de vârstă a celor neafiliaţi religios este de 31 de ani faţă de 37 de ani (media de vârstă a populaţiei americane), în Europa 37 de ani faţă de 40 de ani, iar în America Latină (şi Caraibe) 26 de ani faţă de 27 de ani. Cu alte cuvinte, o parte din tinerii din zonele tradiţional creştine tinde nu doar să se depărteze de moştenirea religioasă a familiei, dar chiar să nu-şi mai asume nicio apartenenţă religioasă.

Studii realizate în SUA scot la iveală faptul că unul din trei americani sub 30 de ani este un neafiliat religios, tendinţa tinerilor de a se distanţa de religie fiind una constantă. Astfel, în ultimii cinci ani, numărul celor neafiliaţi religios a crescut cu aproape 5 procente (în SUA), ajungând de la 15% la aproape 20% din populaţie.

Asistăm la o schimbare de paradigmă. Generaţia tânără se mută dinspre creştinismul cultural (apartenenţa religioasă era definită mai mult ca o tradiţie de familie şi nu neapărat ca o convingere şi adeziune personală) înspre neafiliere. Fenomenul, deja prezent în Europa occidentală, apare acum și în SUA. David Voas, profesor la Universitatea din Essex (Marea Britanie), observă în mod pertinent că „a început să fie acceptabil social să spui nu am nicio religie”.[2] Dacă în urmă cu o generaţie oamenii simţeau nevoia de a-şi defini identitatea prin apartenenţa la o anume biserică sau tradiţie religioasă, astăzi afilierea religioasă nu mai este un imperativ – mai ales pentru tineri.

Neafiliaţi religios, dar nu neapărat atei

S-ar putea spune că religia este treptat abandonată de către societăţile dezvoltate în favoarea concepţiilor materialiste şi a ideologiei ateiste. Dar, la o analiză mai atentă, se observă o diferenţă între secularizare şi ateism. Asta pentru că neafiliat religios nu înseamnă automat ateu sau agnostic. De remarcat, de pildă, că din totalul de 20 de procente al tinerilor americani care se declară fără apartenenţă religioasă doar 6 procente sunt atei sau agnostici, 14 procente fiind doar neafiliaţi, adică nu fac parte dintr-o anume biserică sau religie organizată.

Mai mult decât atât, neafiliaţii ce provin din medii cu tradiţie creştină nu sunt ostili bisericilor sau instituţiilor religioase[3] (precum activiştii atei), ci pur şi simplu nu sunt parte a unei anumite religii.

Ei pot manifesta interes religios şi pot avea chiar şi unele practici religioase, dar fără a fi „înregimentaţi”. Orientarea liberală[4] îi pune în opoziţie cu tendinţa conservatoare specifică spiritului religios şi, deoarece nu se pot identifica în totalitate cu dogmele sau practicile unei anumite religii, preferă să rămână în afară. Neafiliaţii nu găsesc nicio biserică ce li s-ar potrivi şi nici nu consideră că este atât de important să o găsească.

Stephen Prothero, profesor în cadrul departamentului de religie de la Universitatea Boston, atrăgea atenţia, într-un articol[5] scris pentru USA Today, că este o capcană să crezi că neafiliaţii religios sunt în mod automat şi neinteresaţi de religie. Se pare că, în mediul tradiţional creştin, ei nu se identifică cu religia organizată nu pentru că nu ar crede în Dumnezeu, ci pentru că nu cred că o instituţie umană ar putea „gestiona” tainele divine.

În mare parte, neafiliaţii din SUA[6] cred în Dumnezeu sau într-un spirit universal (68%), iar 30% chiar declară că sunt siguri că există Dumnezeu. De altfel, cam jumătate dintre neafiliaţi cred într-un „Dumnezeu creştin”. În schimb, se preferă practicile religioase[7] individuale, fără o anume asociere cu o comunitate religioasă. Altfel spus, aceşti neafiliaţi preferă să fie spirituali, dar nu şi religioşi.

Neafiliatii religios

Spiritual, dar nu religios

Conform unui studiu realizat de LifeWay Christian Resources, citat de USA Today[8], 72% din tinerii generaţiei Y[9] se declară a fi mai degrabă spirituali decât religioşi, iar 65% se declară creştini doar cu numele. Thom Rainer, preşedintele organizaţiei care a realizat studiul, afirma pentru publicaţia americană: „În mare parte sunt indiferenţi; cu cât mai precis încerci să măsori creştinismul lor, cu atât vei găsi mai puţină dedicare faţă de credinţă.” Dar oare credinţa unui om poate fi măsurată prin credincioşia şi dedicarea faţă de o anumită organizaţie religioasă?

Un tânăr evanghelist, Jefferson Bethke, iniţia la începutul anului 2012 mişcarea SBNR (Spirituality but not Religion – Spiritualitate, dar nu religie) printre tinerii evanghelici, cu un video pe YouTube: “Why I Hate Religion, But Love Jesus”. Într-o formă versificată, Bethke critica religia organizată pentru superficialitatea şi ipocrizia sa. Filmul a devenit un viral – la numai o săptămână de la postarea pe internet avea 6 milioane[10] de vizualizări şi peste 64000 de comentarii. E la modă să fii spiritual, dar nu religios, chiar şi printre creştini.

Și atunci, care să fie diferenţa? Istoric vorbind, cele două cuvinte (religios și spiritual) erau percepute ca sinonime şi mulţi le văd la fel şi acum. Doar că la nivelul culturii postmoderne s-a ajuns la o diferenţiere semantică. Astfel, spiritualitatea este înţeleasă ca o religiozitate personală, pe când religiozitatea este înţeleasă ca o spiritualitate manifestată într-un cadru formal şi organizat.[11] La nivelul studiilor psihosociale[12] cele două noţiuni sunt într-adevăr distincte, spiritualitatea fiind definită ca o experienţă la nivel personal, pe când religia este definită ca un fenomen social.

Cum să interpretăm datele?

Ţinând cont de faptul că în societăţile cu tradiţie creştină neafiliatul religios este tânăr, se prea poate ca această atitudine să fie o prelungire a tendinţelor nonconformiste specifice vârstei. Poate tocmai de aceea, în China, unde neafilierea religioasă a fost şi încă mai este o politică de stat, tinerii sunt, dimpotrivă, preocupaţi de religie.

Frank Newport, editorul-şef al renumitei companii de cercetare şi consultanţă Gallup, a publicat de curând (decembrie 2012) o carte intitulată sugestiv God Is Alive and Well („Dumnezeu e viu şi Îi merge bine”). Lucrarea sa reprezintă prelucrarea datelor recente despre starea religiozităţii americanilor. În ciuda mult trâmbiţatei morţi a lui Dumnezeu, Newport susţine că religia influenţează în continuare cele mai importante aspecte ale vieţii, fie că suntem conştienţi ori nu. Frank Newport mai observă că religia are un efect benefic, fiind asociată cu starea de bine şi cu sănătatea. Pe de altă parte, se pare că religia devine importantă pentru individ odată cu trecerea timpului. Doar unul din zece adulţi trecuţi de 65 de ani se declară neafiliat religios.

Stephen Prothero surprinde doi factori care favorizează creşterea procentului de neafiliaţi în mediile tradiţional creştine. Primul factor este cel sesizat şi de cercetătorul britanic David Voas: putem constata la nivel social declinul stigmatizării de a nu face parte dintr-o religie. Cândva, apartenenţa religioasă era adesea asumată şi ca fiind implicită unor constrângeri sociale, dar astăzi individul poate să nu-şi asume o identitate religioasă fără a fi catalogat drept ciudat ori excentric sau, mai grav, declarat eretic sau apostat şi chiar condamnat la moarte. Un al doilea factor este creșterea presiunii stigmatizării (la nivel social) de a fi parte a unei biserici. Astăzi rişti mai degrabă să fii perceput drept ciudat pentru că aparţii unei biserici (fie ea şi majoritară), decât pentru că nu aparţii vreuneia. De teama stigmatizării sociale, mulţi dintre părinţi (care îşi asumă o apartenenţă religioasă) aleg să-şi educe copii fără a le transmite şi lor această identitate.

„Spiritual, dar nu religios” este o invenţie a unei culturi centrate pe individ. „Spiritualitatea fără religie poate deveni o preocupare orientată către sine”[13], o formă de manifestare a egocentrismului.

Religia nu trebuie să fie pusă în opoziţie cu spiritualitatea deoarece este o prelungire naturală a acesteia la nivel comunitar. După cum omul nu poate nega latura socială a existenţei sale, tot astfel nu poate ignora implicaţia socială a spiritualităţii: religia.

Un alt aspect care trebuie avut în vedere este cel ce vizează Biserica şi imaginea asociată acesteia. Mulţi dintre cei care se definesc a fi spirituali, dar nu religioşi asociază religia organizată cu o anume formă de propagandă, fie ea religioasă ori politică. Mai mult decât atât, 70% dintre neafiliaţi văd instituţiile religioase prea preocupate de bani şi putere.[14] Dacă mulţi din factorii favorizanţi neafilierii religioase sunt de natură culturală şi socială, iată totuşi unul care vizează direct Biserica. Poate că acest aspect ar fi şi punctul de plecare pentru o slujire mai eficientă din partea Bisericii, chiar şi pentru cei care se declară areligioşi.

Religiozitatea are avantaje

Potrivit unui studiu recent, publicat în British Journal of Psychiatry*, persoanele care sunt spirituale, dar nu religioase sunt mai predispuse să dezvolte tulburări mintale, să fie dependente de droguri şi să sufere de tulburări de alimentaţie. Studiul a fost efectuat pe un eşantion reprezentativ de 7403 persoane şi a fost realizat cu scopul de a înţelege legătura dintre a fi religios sau spiritual şi simptomele şi diagnosticele psihiatrice.

În eşantionul ales, 46% dintre participanţi nu erau nici spirituali, nici religioşi, 35% erau religioşi, iar 19% erau spirituali, dar nu religioşi. Din punct de vedere al tulburărilor mintale, reprezentanţii primelor două grupe au manifestat o prevalenţă asemănătoare, iar cei religioşi au înregistrat rate mai mici ale dependenţei de droguri sau alcool.

În schimb, cei care s-au declarat spirituali, dar nu religioşi au constituit grupul cel mai vulnerabil la consumul de droguri (30%, în comparaţie cu 16% dintre cei religioşi), tulburări alimentare, anxietate, fobii şi s-au dovedit a fi cei mai tentaţi să ia medicamente psihotrope (care acţionează asupra psihicului).

*Michael King şi alţii, “Religion, spirituality and mental health: results from a national study of English households”, British Journal of Psychiatry, ianuarie 2013, p. 68-73.

Acest articol a fost publicat în ediţia februarie 2013 a revistei Semnele Timpului.

Footnotes
[1]„Conform unor studii recente, numărul celor neafiliaţi religios este în creştere atât la nivel mondial, cât şi în America, cea mai religioasă ţară din lumea occidentală.”
[2]„Carl Bialik, „Tracking Religious Trends Takes a Leap of Faith“, The Wall Street Journal 13-14 octombrie 2012”.
[3]„Mai bine de jumătate dintre neafi liaţi (52%) consideră că instituţiile religioase protejează și întăresc moralitatea.”
[4]„Spre exemplu, 72% dintre neafi liaţi susţin legalizarea avortului, iar 73% susţin căsătoriile între persoanele de același sex.”
[5]„Stephen Prothero, „American faith: A work in progress -Politics and a new view of morality have radically altered the religious landscape“, USA Today, 25 martie 2011”.
[6]„Credinţa în Divinitate este împărtășită de 30% dintre francezii neafi liaţi religios și de doar 7% dintre chinezii neafi liaţi religios.”
[7]„În China, 44% dintre adulţii neafi liaţi religios s-au recules la un mormânt în decursul ultimului an.”
[8]„Cathy Lynn Grossman, „Survey: 72% of Millennials ‘more spiritual than religious“, USA Today, 27 aprilie 2010”.
[9]„Generaţia americanilor născuţi între sfârșitul anilor 1970/începutul anilor 1980 și prima parte a anilor 2000.”
[10]„La data redactării acestui articol fi lmul avea 23.773.913 de vizionări.”
[11]„Robert C. Fuller, Spiritual But Not Religious: Understanding Unchurched America, Oxford University Press, 2001, p. 5”.
[12]„Vezi Raymond F. Paloutzian și Crystal L. Park (editori), Handbook of the psychology of religion and spirituality, Guilford Press 2005, în mod deosebit capitolul 2: Religiousness and Spirituality.”
[13]„James Martin, „Spiritual but not religious – Not so fast!: Making the case for moving beyond your own personal God“, Busted Halo, 11 martie 2010”.
[14]„Lauren Markoe, „The Religious None: A Profi le Of The Fast- Growing Religiously Unaffi liated“, Huffi ngton Post, 10 octombrie 2012”.

„Conform unor studii recente, numărul celor neafiliaţi religios este în creştere atât la nivel mondial, cât şi în America, cea mai religioasă ţară din lumea occidentală.”
„Carl Bialik, „Tracking Religious Trends Takes a Leap of Faith“, The Wall Street Journal 13-14 octombrie 2012”.
„Mai bine de jumătate dintre neafi liaţi (52%) consideră că instituţiile religioase protejează și întăresc moralitatea.”
„Spre exemplu, 72% dintre neafi liaţi susţin legalizarea avortului, iar 73% susţin căsătoriile între persoanele de același sex.”
„Stephen Prothero, „American faith: A work in progress -Politics and a new view of morality have radically altered the religious landscape“, USA Today, 25 martie 2011”.
„Credinţa în Divinitate este împărtășită de 30% dintre francezii neafi liaţi religios și de doar 7% dintre chinezii neafi liaţi religios.”
„În China, 44% dintre adulţii neafi liaţi religios s-au recules la un mormânt în decursul ultimului an.”
„Cathy Lynn Grossman, „Survey: 72% of Millennials ‘more spiritual than religious“, USA Today, 27 aprilie 2010”.
„Generaţia americanilor născuţi între sfârșitul anilor 1970/începutul anilor 1980 și prima parte a anilor 2000.”
„La data redactării acestui articol fi lmul avea 23.773.913 de vizionări.”
„Robert C. Fuller, Spiritual But Not Religious: Understanding Unchurched America, Oxford University Press, 2001, p. 5”.
„Vezi Raymond F. Paloutzian și Crystal L. Park (editori), Handbook of the psychology of religion and spirituality, Guilford Press 2005, în mod deosebit capitolul 2: Religiousness and Spirituality.”
„James Martin, „Spiritual but not religious – Not so fast!: Making the case for moving beyond your own personal God“, Busted Halo, 11 martie 2010”.
„Lauren Markoe, „The Religious None: A Profi le Of The Fast- Growing Religiously Unaffi liated“, Huffi ngton Post, 10 octombrie 2012”.