Etichetă: biserica

În tinereţe, am urmat cursurile unei universităţi din Brisbane, Australia, care se afla la două ore distanţă de casă. Aveam o prietenă în oraș și rămâneam uneori la ea, pentru a evita să fac naveta în fiecare zi.

„Dar cine ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat!”(Iacov 4:17)

O relaţie abuzivă, în care o persoană este supusă violenţei fizice, psihice, sociale sau spirituale ori respingerii, nu își găsește locul și nici justificarea...

Care este motivul meu de a mă alătura unei biserici sau de a rămâne într-o biserică? De ce vreau să transfer moștenirea mea spirituală copiilor mei, de ce îmi invit prietenii la biserică? Sau ce motive am când zic „nu” în faţa oricăror invitaţii legate de biserică?

„Am părăsit biserica, dar nu și credinţa." Acesta pare a fi mottoul tot mai des utilizat în societatea secularizată de astăzi. Milenialii sunt primii care spun aceasta, dar nu și singurii. O scrisoare trimisă către o biserică abandonată impresionează prin conţinut, sensibilizează prin mesaj și avertizează bisericile de pretutindeni să ia în serios apelul.

A fost moartea lui Iisus sfârșitul unei vieţi extraordinare sau doar începutul unei vieţi fără de sfârșit pentru cei care cred în El? Cât timp...

După 25 de ani de slujire, în care nu s-a gândit nici măcar o dată să renunţe, pastorul Tim Kuperus mărturisește că ultimii trei ani au fost îndeajuns de dificili pentru el încât să se gândească la posibilitatea de a alege un alt drum.

Îmi amintesc și acum cât de mult m-a intrigat Cocoșatul de la Notre-Dame, filmul de animaţie produs de Disney. Nu mi-a atras atenţia cocoșatul care se legăna pe frânghie și nici povestea confruntării sale cu răul, ci rolul jucat în toată această istorie de biserica Notre-Dame. Esmeralda este nevoită să fugă, pentru a evita să...

„Mă interesează Iisus, nu o biserică.” Am auzit acest lucru de multe ori și chiar m-am surprins vorbind astfel în anumite perioade din viaţa mea.

O decizie administrativă a unei universităţi catolice din Statele Unite este un studiu de caz foarte relevant pentru a înţelege unul dintre cele mai actuale motive pentru care bisericile creștine eșuează în serviciul pe care îl aduc credincioșilor nepracticanţi din jurul lor.

În cazul popularului conflict dintre biserică și tineri, nu e posibilă decât o singură concluzie. Nu e greu de aflat ce ne lipsește. E greu de acceptat. Și de-o parte, și de cealaltă.

În volumul Istoria tinerilor în Occident, Giovanni Levi și Jean-Claude Schmitt consideră că, în Occident, adolescenţa este în primul rând o construcţie social-culturală, deci un produs cultural. Ea este considerată cel mult subsidiar ca o etapă în procesul fiziologic al maturizării.

Modul în care este crescut un copil din perspectiva educaţiei religioase poate avea impact asupra practicării închinării. De aceea se vorbește astăzi despre problema neimplicării tinerilor în viaţa religioasă sau despre bisericile lipsite de copii și tineri. Fundamentul pe care se așază religia în viaţa unui copil sau a unui tânăr este esenţial. Rezumarea strict...

Viaţa de credinţă este frumoasă doar atunci când este vie și când bucuria de a fi împreună cu ceilalţi la închinare devine contagioasă.

Dumitru Borţun este unul dintre cei mai apreciaţi specialiști români în comunicare și relaţii publice, un autor prolific și comentator avizat al vieţii publice. Dumnezeu a fisurat cu răbdare edificiul ateismului moștenit din familie și fortificat de anii de educaţie controlată de regimul comunist.

Grigore I cel Mare a fost considerat un mare sfânt, unul dintre cei şase părinţi apuseni ai Bisericii, primul călugăr devenit papă şi unul dintre cei mai importanţi papi.

În Europa, creștinismul, până nu demult un factor de stabilitate al culturii europene, nu mai este prezent în spaţiul public contemporan.

„Căderea în păcat a perturbat totul, inclusiv creierul” – un adevăr pe care trebuie să-l recunoaștem pentru ca biserica să poată răspunde constructiv nevoilor celor care suferă de boli mintale.

Tiparele de relaţionare ale unui adult se bazează pe calitatea relaţiei de atașament pe care acesta a avut-o în copilărie cu persoana de referinţă din viaţa sa.

Anabaptiștii reprezintă o ramură radicală a Reformei Protestante din secolul al XVI-lea, care milita pentru o reformă completă a bisericii.

Schimbarea socială nu se implementează deci prin intermediul politicului, pentru că politicul nu are acces la rădăcinile culturii unei societăţi.