Papa Francisc: avem de pierdut nerespectând duminica

14711

Papa Francisc a deplâns abandonarea practicii tradiţionale cu privire la încetarea activităţii în zilele de duminică. Motivaţia sesizării sale nu este strict religioasă, ci una care aduce în prim plan impactul negativ asupra familiei.

Cu ocazia călătoriei pe care a desfășurat-o în Molise, o regiune agricolă situată în sudul Italiei, Suveranul Pontif a simţit nevoia să atragă atenţia asupra pierderii obiceiului de a face din ziua de duminică o zi de repaus. De ce a făcut această menţiune într-o zonă situată la periferia Italiei? Tocmai din cauza șomajului destul de ridicat din regiune.

Evidenţiind contrastul, papa a precizat că, în timp ce oamenii săraci au nevoie de locuri de muncă pentru a-și păstra demnitatea , deschiderea magazinelor și a altor întreprinderi în cursul zilei de duminică ca o modalitate de a crea locuri de muncă nu este deloc benefică pentru societate.

Conform cotidianului The Detroit News , Francisc a declarat că prioritatea ar trebui să fie „nu una economică, ci una umană” și că accentul în această zi ar trebui să fie pus pe familie și prieteni, nu pe relaţiile comerciale. Poziţia adoptată de papa Francisc transcende implicaţiile de ordin economic, vizând aspecte care ţin de libertatea naturală a omului. Una pe care acesta pare să și-o fi pierdut prin neglijarea zilei de odihnă. „Poate e timpul să ne întrebăm dacă activitatea în zilele de duminică presupune adevărata libertate”, susţine Suveranul Pontif.

Concluzia liderului catolic este că petrecerea duminicii împreună cu familia și prietenii este o „alegere etică”. Nu doar pentru oamenii religioși. Beneficiari pot fi și cei care nu împărtășesc valorile religioase.

La un moment dat, papa chiar i-a încurajat pe părinţi să-și petreacă mai mult timp cu copiii. „Pierdeţi-vă timpul cu copiii”, a fost replica Suveranului Pontif. A completat afirmând că i-ar plăcea să îi întrebe pe părinţi: „Te mai joci cu copiii tăi?”.

Duminica, o provocare pentru Francisc

Nu este pentru prima oară când papa se pronunţă categoric în privinţa respectului faţă de ziua de duminică. Într-una dintre cărţile lansate în 2013, concepută sub forma unor interviuri, papa Francisc afirma că omul are nevoie de timp liber ca răsplată pentru munca depusă. Aceasta presupune relaxare, timp cu familia, citit, ascultatul muzicii sau exerciţiu sportiv.

Opinia pontifului roman este că acestea sunt pe cale de dispariţie din cauza eliminării Sabatului ca zi de odihnă, deoarece tot mai mulţi oameni lucrează duminica. Pare să fie surprinzătoare argumentaţia referitoare la Sabat, în condiţiile în care conceptul este specific gândirii ebraice.

În aceleași pagini, papa consideră că toţi aceia care pretind că sunt catolici, dar nu își fac timp pentru copiii lor, reprezintă un exemplu de persoane care trăiesc „fraudulos”.

Cum pot fi explicate aceste apeluri ale liderului catolic? Învăţătura socială occidentală și, în special, cea iezuită (în mediul căreia s-a format Francisc) sunt cunoscute pentru promovarea ideii că dreptul la demnitate îl include și pe cel al odihnei. Însă Papa Francisc pare să transmită ceva mai mult: că o viaţă creștină autentică include și alocarea unui timp de calitate petrecut în compania familiei.

Sabat catolic?

Conform The New York Times, ideea  ca  un catolic  să promoveze Sabatul sună ciudat în contextul american. Însă, nici în context românesc lucrurile nu stau deloc diferit. În Statele Unite, catolicii nu au fost niciodată susţinătorii ideii de Sabat, considerată ca provenind din mediul iudaic. Iar protestanţii au mers în general pe aceeași linie de gândire.

În catolicism, după cum sugerează papa Francisc, Sabatul în varianta sa duminicală ar trebui să dureze toată ziua, nu doar în spaţiul temporal acoperit de Liturghie. Într-adevăr, conform catehismului catolic, respectiv articolului 2185, „duminica şi în celelalte sărbători de poruncă, credincioşii trebuie să se abţină de la munci sau activităţi care îi reţin de la cultul datorat lui Dumnezeu, de la bucuria proprie Zilei Domnului, de la practicarea faptelor de milostenie şi de la cuvenita destindere a minţii şi a trupului. Credincioşii trebuie să vegheze ca asemenea justificări legitime să nu introducă obiceiuri dăunătoare religiei, vieţii de familie şi sănătăţii”.

Constatarea lui Francisc nu face decât să evidenţieze decalajul existent între principiile menţionate în teologia catolică și practica curentă. Abţinerea de la anumite activităţi nu mai constituie una dintre preocupările omului modern.

Percepţii diferite cu privire la ziua de odihnă

Unele gândiri teologice nu au deloc un concept de odihnă de genul Sabatului. In Islam, de exemplu, „există o obiecţie teologică profundă la ideea că Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea”, susţine Marion Holmes Katz, un savant de sorginte islamică de la Universitatea din New York. „Ideea că Dumnezeu s-a odihnit pare să sugereze faptul că Dumnezeu este obosit. Deci abţinererea de la muncă drept simbol al procesului de creaţie nu este una care să aibă vreo rezonanţă în Islam”, a conchis savantul.

Nu așa au stat lucrurile în mediul protestant american. Mult timp, una dintre variantele care s-a impus a fost cea creionată de puritani. Rigiditatea lor a fost într-un contrast evident cu lejeritatea percepţiei contemporane a odihnei de duminică. În cartea „Sfinţi în lume”, Leland Ryken prezintă cum puritanii au oferit o bază teologică pentru respectarea zilei de duminică. În mod surprinzător, o numeau chiar Sabat.

Așa se face că raportarea faţă de acest Sabat convertit în duminică nu se diferenţia de tiparul impus de evrei. Chiar dacă zilele difereau, miezul ţinerii Sabatului era același: sfinţirea zilei pentru Dumnezeu. În consecinţă, sportul, plăcerile cotidiene, distracţia nu își aveau locul.

Începând însă de prin anii 1870 are loc o schimbare de percepţie cu privire la ziua de închinare. Începe să fie utilizat tot mai insistent același argument folosit și de papa Francisc: duminica percepută ca timp alocat familiei sau pentru conservarea sănătăţii.

Astăzi măsurile puritane sunt considerate un fel de relicve ale unei perioade apuse în care cultura protestantă a fost dominantă. Drept urmare, s-a adoptat o linie progresistă. Cu consecinţe care nu au putut fi evitate și care pot fi întâlnite și astăzi.

Astfel, duminica și-a pierdut caracterul sacru. În opinia jurnalistului Mark Oppenheimer, cei mai mulţi creștini nu sesizează niciun fel de conflict între mersul la biserică duminica dimineaţa și vizionarea unui meci de fotbal (poate chiar cu familia sau la un bar). Este un fapt care nu este specific doar spaţiului american. Și nici măcar celui catolic. Poate fi întâlnit și în zone mult mai familiare românilor, fiind un fapt care trădează o formă de religiozitate încă insuficient înţeleasă. Să fie timpul petrecut în mijlocul familiei modalitatea cea mai eficientă de dezvoltare spirituală?