Părinţi riscă viaţa bebelușului lor „din motive religioase”

66

Un băieţel de 5 luni se află într-o situaţie dramatică, viaţa lui fiind în mâinile părinţilor. „Este strigător la cer”, a declarat medicul specialist, referitor la refuzul acestora de a-și trimite copilașul pentru o intervenţie pe cord. Părinţii au invocat motive religioase, considerând că bebelușul va fi salvat dacă Dumnezeu va dori aceasta.

Copilul este programat pentru operaţie la o clinică din Dortmund, intervenţie care va fi efectuată de chirurgul român Eugen Săndică. Părinţii au refuzat categoric intervenţia chirurgicală, pe motiv ca nu le dă voie religia, susţinând în faţa medicilor ca sunt convinși că trebuie „să se facă voia Domnului”, informează presa din Iași.

„Nu este posibil ca tu, părinte, să-ţi lași copilul pradă morţii și să te opui salvării acestuia […] Intervenţia nu îi costă nimic pe părinţi, totul se face pe baza formularului E112. Cu toate acestea, părinţii […] nu acceptă. Totul este pregătit, dar în ciuda discuţiei pe care am avut-o cu părinţii, în care le-am explicat cât de importantă este această operaţie pentru salvarea vieţii copilului, nu i-am putut convinge. Este revoltător”, a declarat conf. dr. Constantin Iordache, șeful Clinicii II Pediatrie, din cadrul Spitalului de copii Sf. Maria din Iași.

O posibilă explicaţie pentru această atitudine a fost furnizată de către medicul de familie din Piatra Neamţ: „În discuţia pe care am avut-o cu părinţii mi-au spus că pe copil îl salvează voia Domnului. Sunt fanatici atunci când vine vorba de religia lor”, a declarat dr. Silviu Barzu. Deși, la prima vedere, ar putea părea o neglijenţă din partea părinţilor, medicul de familie susţine că nu acesta este motivul refuzului: „Ţin foarte mult la copil. De câte ori au fost chemaţi la cabinet au venit, se îngrijesc de copii, dar nu vor să accepte aceasta operaţie”, a continuat medicul din Piatra Neamţ.

Liviu Axinte, pastorul bisericii cărora aparţin părinţii a aflat de acest caz în urma unei discuţii cu bunicul copilului. El consideră că motivul refuzului ar fi de alt ordin decât cel religios: „Chiar eu le-am spus să nu rateze această şansă pentru copilul lor. Ei au ceva temeri, dar ele se leagă doar de ceea ce înseamnă drumul în Germania […] Nu se poate să lansezi vorbe aiurea, cum că cineva nu poate fi operat din considerente religioase”, a susţinut pastorul, citat de către Adevărul.

Este dificilă conturarea unei opinii coerente asupra acestei situaţii, în condiţiile în care presa a insistat asupra convingerii religioase a părinţilor. Subiectivismul mediatic nu poate fi exclus din ecuaţia evenimentului. Cu atât mai mult cu cât părinţii au fost convinși să revină asupra deciziei iniţiale, informează RTV. Rămâne, totuși, deschisă întrebarea referitoare la motivaţiile ce pot determina ca vieţile altora să fie expuse unui pericol imens, chiar dacă ulterior se revine asupra deciziei.

Religia și implicaţiile ei negative

Acesta nu este primul caz semnalat de presa din România despre implicaţiile negative ale opţiunilor religioase. Fie că a fost vorba despre refuzul de a face cezariană, de a accepta transfuzie de sânge sau de a apela tardiv la sprijinul specialiștilor, asemenea celebrului caz Tanacu, excesul religios a condus la deznodăminte nefericite. În statul Oregon, mai multe cupluri au fost acuzate că și-au pus copiii în pericol din motive religioase, insistând pentru vindecarea lor prin intermediul rugăciunii. Sunt aceste cazuri exprimări ale unei credinţe puternice în valori absolute? Realitatea indică faptul că indiferent de spaţiul geografic sau de particularitatea religioasă, excesele credinţei pot avea aceleași efecte nefaste.

Ignoranţă sau „exces” de credinţă?

Religia care nu este filtrată prin intermediul raţiunii și al bunului simţ riscă să își piardă valenţele credinţei. O afirmă, într-o manieră caracteristică, Andrei Pleșu, în cartea Parabolele lui Iisus: „Redusă la un inventar geometric de postulate, prescripţii și judecăţi în alb-negru, credinţa se confruntă, fără încetare, cu primejdia unei facile banalizări […] E înlocuirea reflecţiei și autenticităţii existenţiale prin masificare somnolentă, prin „adeziune” oarbă, prin sărăcirea lumii de dragul câtorva idei fixe […]”.

Religia greșit înţeleasă rămâne o realitate cotidiană, indiferent de verdictul dat în cazul de la Iași. Situaţia poate fi cu atât mai nocivă cu cât provine din abuzul de religiozitate şi nu din lipsa ei. Iar încercarea de a plasa asemenea fenomene doar în sfera patologiei implică o abordare reducţionistă. De fapt, pericolul „derapajului” religios rămâne o constantă, în umbra căreia se ascunde ignoranţa și o minimă înţelegere a valorilor spirituale. Aceasta ar trebui să îi facă mai atenţi pe liderii religioși și mai circumspecţi pe cei care în numele religiei sunt determinaţi să ia decizii radicale cu privire la vieţile altora.