Era odată un vraci care locuia în oraşul Juli din Peru. Deşi în localitate existau deja 4 catedrale coloniale, construite încă de pe vremea conchistadorilor spanioli, indienii localnici încă trăiau în frică şi superstiţii. Chaiña era de fapt un escroc. Ca vraci, primea la el oameni terorizaţi de frici ancestrale pentru a-i elibera, dar le exploata această frică practicând magia, ca să îşi crească clientela şi să îşi întreţină familia.

Normal că nu a ezitat atunci când a auzit că la 80 de kilometri distanţă, în Puno, cineva vinde cea mai mare carte a magiei care a fost publicată vreodată. Optzeci de kilometri cereau un drum de 4 zile dus şi întors pe jos. Dar dacă asta însemna mai mulţi clienţi și mai mulţi bani, merita efortul.

După mai multe ore de mers, un străin i s-a alăturat în drumul său spre cartea magică. În curând aveau să ajungă în localitatea Plateria. Urma să se întunece şi străinul l-a informat pe Chaiña că acolo locuieşte un emigrant alb care noaptea se transformă în animal. Dacă nu ar fi ajuns la timp în Puno cineva ar fi putut să i-o ia înainte şi să cumpere cea mai mare carte a magiei, însă dacă rămânea peste noapte în oraş Chaiña s-a gândit că ar putea să înveţe de la acel om cum să se transforme în animal ca să îi sperie şi mai tare pe cei de acasă.

Aşa că Chaiña a rămas şi în curând bătea la uşa omului-animal.

Ferdinand Stahl era un bărbat înalt, puternic, care l-a salutat în limba locală şi l-a întrebat ce caută la uşa lui. Faţa i s-a luminat când Chaiña i-a spus că tocmai se îndrepta spre Puno ca să cumpere cea mai mare carte a magiei. Stahl l-a tras pe vraci în casă şi l-a aşezat la masă. El avea deja cea mai mare carte a magiei, Chaiña nu mai trebuia să meargă niciunde.

„Este cartea care schimbă vieţi” i-ar fi spus Stahl lui Chaiña, conform relatărilor lui Wellesley Muir, din Adventist World, care s-a întâlnit cu Chaiña, pe când acesta avea 90 de ani.

Auzind asta Chaiña era sigur că Stahl se referea la transformarea oamenilor în animale şi abia aştepta să vadă ce e în carte. Cartea era veche şi mare, iar la un moment dat, tot întorcând paginile, Chaiña a văzut animale ciudate, fiare pe care nu şi le-ar fi închipuit niciodată. Acum era convins, venise la locul potrivit.

Soţia lui Stahl nu era acasă aşa că i-a propus lui Chaiña să rămână peste noapte la el în casă. Cu frică, dar şi cu entuziasm, Chaiña a stat treaz toată noaptea ca să vadă minunea, transformarea în animal. Dar dimineaţa a venit şi totul era cum fusese cu o seară înainte, inclusiv gazda lui, Stahl.

Era dezamăgit, dar încă fascinat de cartea pe care o primise şi de toate animalele din ea, aşa că a rămas să o studieze cu Stahl. Trei săptămâni a rămas cu el să studieze misterele cărţii, după care s-a întors la familia sa din Juli.

Mulţi ani mai târziu, Wellesley Muir și soţia sa s-au întâlnit cu un tânăr adventist în Lima. „Tatăl meu a fost un vraci din Juli” şi-a început tânărul povestea. El i-a spus lui Muir cum Chaiña s-a întors după un an la Stahl, care a fost misionar adventist în Peru şi Bolivia timp de 10 ani, şi i-a cerut să îl boteze pe el şi familia lui.

Acum fiul lui Chaiña împreună cu soţia lui făceau şi ei misiune în Perené, în jungla amazoniană, unde fuseseră şi soţii Stahl după ce nu au mai putut suporta altitudinile mari.

Muir nu a pierdut ocazia şi s-a dus să îl caute pe Chaiña într-un vârf de munte pe lângă lacul Titicaca. După ce au urcat destul au ajuns la o cabană, dar nu era nimeni acolo. Chaiña era puţin mai departe, păzea o turmă de oi şi citea încă din cea mai mare carte a magiei, pe care i-o dăduse Stahl, Biblia, care avea în ea desenată fiarele din Apocalipsa lui Ioan. Chaiña avea acum 90 de ani.

Ferdinand şi Ana Stahl au servit ca misionari timp de 30 de ani în Bolivia, Peru, America de Sud. Ei au ştiut cum să abordeze localnicii pentru că şi-au sacrificat timp din viaţa lor ca să trăiască printre ei. Aşa au putut să îi atragă spre Dumnezeu. Stahl avea dreptate, Biblia este cea mai mare carte a magiei, deşi afirmaţia lui pare a fi o contradicţie în termeni. Biblia a acţionat ca prin minune, sau magie, asupra inimilor indienilor care trăiau pe lângă lacul Titiaca, inclusiv Chaiña şi familia lui.