Religia invizibilă – „Secta” din spatele campaniei Kony 2012

21

O rafală de critici s-a abătut asupra organizaţiei Invisible Children (IC), după ce clipul video Kony 2012 a împânzit mass-media, cu o densitate fără precedent pentru o campanie socială. Deformarea adevărului, manipularea, lipsa de transparenţă în gestionarea finanţelor au fost doar câteva dintre păcatele îngrămădite deasupra organizaţiei de către cei care au reproşat IC că face mai mult rău decât bine. Pe lângă toate acestea, acuzaţia că întreaga mobilizare nu este altceva decât propagandă religioasă i-a făcut pe mulţi să îndemne publicul la vigilenţă.

După succesul fulminant înregistrat de campania Kony 2012, liderii organizaţiei Invisible Children au avut de răspuns unui munte de critici şi de reproşuri.

Au făcut acest lucru inclusiv printr-o continuare video la Kony 2012, care nu a mai reuşit însă să atingă nici pe departe succesul primului clip.

Lucrurile au luat o întorsătură tragică, la mijlocul lunii martie, când Jason Russell, unul dintre fondatorii IC, a avut o cădere nervoasă şi a fost reţinut de Poliţia din San Diego.Criticile dure, sosite pe toate canalele de comunicare publică, au fost prea mult pentru bărbatul de 33 de ani, care considera că implicarea lui în activitatea Insivible Children era răspunsul său la o chemare divină.

Întrebat de un prezentator TV dacă este surprins de criticismul care a înconjurat campania IC, Russell a recunoscut că "este un pic surprins." După o pauză de gândire el a mărturisit că "e vorba de inima mesagerului", apoi a făcut o nouă pauză. "Şi noi am reacţionat de genul 'Oh, wow, nu ştiam că există atâta tensiune."

Misiunea lui Jason Russell

Luna trecută, familia lui Russell declara pentru presă că acesta este încă spitalizat şi că recuperarea lui se anunţă a fi una lungă. O veste care poate fi mai uşor înţeleasă privind la implicaţiile profunde pe care Russell le asocia activităţii sale în cadrul Invisible Children.

Într-un interviu acordat publicaţiei The Atlantic, Russell mărturisea că Iisus Christos este motivatorul lui. "Nu pot face nimic fără această credinţă," declara Russell care îl numea pe Iisus "cel mai mare povestitor". "Dacă făceam totul eu prin mine, m-aş simţi miop," spunea bărbatul.

Crescut într-o familie religioasă, Russell a avut de mic o înclinaţie spre teatru. Părinţii lui au înfiinţat un club local de dramaturgie pentru copiii creştini, unde Russell şi-a putut dezvolta pasiunea pentru teatru. La vârsta de şapte ani a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soţie şi, datorită educaţiei sale religioase, cei doi nu au avut relaţii sexuale până la căsătorie. Potrivit aprecierii jurnaliştilor de la The Atlantic, educaţia lui Russell se concentra la fel de mult pe credinţă ca experienţă, cât se concentra pe credinţă ca filosofie. Tocmai de aceea, tânărul s-a implicat încă de mic în activităţi de misionarism.

O nouă perspectivă asupra evanghelizării 

În anul 2001 a participat la prima sa călătorie misionară în Africa unde, împreună cu o trupă de actori, încerca să răspândească Evanghelia prin teatru kenyenilor.

Însă experienţa din Africa l-a lăsat convins că metodele de evanghelizare practicate de creştinismul tradiţional nu sunt cele mai eficiente, a relatat el într-un interviu acordat în luna martie. "Nu îmi plăcea ce făceam. Nu îmi plăcea să răspândesc Evanghelia în felul acesta. Toţi kenyenii pe care îi cunoşteam aveau o credinţă mai puternică decât a mea," spunea Russell în interviu.

"Aşa că m-am decis să revin în ţară şi să spun o poveste. Să o spun separat de orice organizaţie." Russell a luat doi prieteni şi au plecat în Sudan, să filmeze un documentar care avea să le spună americanilor despre situaţia sudanezilor frământaţi de conflicte sectare. Căutând să intervieveze victime ale conflctelor, a ajuns în Uganda, unde a aflat despre războiul civil. "Simţeam că Dumnezeu îmi spune: 'Jason, ai ajuns la această experienţă pentru un motiv şi îţi arăt asta pentru că există o poveste pe care vreau ca tu să o spui,'" a mărturisit Russell într-un interviu, în 2006.

Activitatea unui "cal troian"

Russell a încercat să pună în aplicare noua sa perspectivă cu privire la rolul evanghelizărilor şi la ceea ce el considera a fi un misionarism mult mai adecvat. "Ideea ese să nu te duci în lume şi să spui 'urmează să vă botez, să vă convertesc, am planificat să vă câştig'," explica Russell în timpul unei conferinţe susţinute la Liberty University, o universitate creştină din Virginia. "Agenda noastră ar trebui să fie aceea de a ne uita în ochii oamenilor, aşa cum făcea Iisus şi să spunem 'cine eşti?' şi 'vrei să fim prieteni?' Aşa cum făcea El cu prostituatele, cu vameşii, cu pescarii."

În acest context, Russell descria activitatea organizaţiei pe care a fondat-o ca "un cal troian", care transmitea evanghelia, în învelişul implicării sociale.

De aceea, motiva Russell, Invisible Children s-a păstrat la distanţă de afişarea simbolurilor religioase pe site-ul său, deşi îşi asuma o misiune religioasă, şi majoritatea covârşitoare a membrilor săi erau şi sunt creştini devotaţi.

Interesant este că, pe măsură ce întrebările cu privire la afilierea religioasă a organizaţiei au început să se înmulţească, IC a început să îşi adapteze răspunsurile. Pornind de la răspunsuri mai elaborate care făceau trimitere la scrierile unor teologi precum Brian McLaren sau Donald Miller, IC a ajuns la răspunsuri cât mai evazive, care să arate că accentul trebuie pus pe mesajul social al organizaţiei şi că aceasta este deschisă toturor religiilor.

Însă aceasta nu i-a oprit pe critici să evidenţieze legăturile IC cu o mişcare creştină intitulată "Emerging Church", cu membrii foarte influenţi atât în mediul creştin evanghelic, cât şi în peisajul politic al Statelor Unite.

Potrivit The Atlantic, gruparea Emerging Church abordează deconstructiv creştinismul tradiţional, în timp ce pretinde că rămâne fidelă mesajului original al lui Iisus Christos, acela că Dumnezeu trăieşte în fiecare om, că Împărăţia cerurilor este pe Pământ acum şi că religia nu este credinţă, ci acţiunea şi starea spirituală care se experimentează creativ prin relaţii interumane şi prin ridicarea de întrebări.

Mai mulţi lideri religioşi notabili, printre care şi pastorul evanghelic Rick Warren (autorul cărţii "The Purpose Driven Life") au apreciat că mişcarea "Emerging Church" este una "secretă, care zboară pe sub radar şi care efectiv schimbă mii de biserici din lume."