Religia nu este împotriva donării de organe

502

Atunci când sunt puși în faţa deciziei de a dona organe, foarte mulţi oameni își justifică poziţia apelând la religie. Cei implicaţi - medici, teologi, experţi - resping mitul conform căruia religia îţi interzice donarea de organe.

Un caz specific este prezentat de Reuters, care descrie situaţia familiei Garcia din Texas. Fata lor adolescentă a suferit un accident rutier și a intrat în moarte cerebrală. Apelată de medici pentru a dona organele fiicei sale, Norma Garcia descrie presiunile din partea familiei și a prietenilor de a nu aproba cererea. Pentru mama fetei, decizia este prezentată ca una controversată și un adevărat test al identităţii sale culturale și al credinţei creștine.

Un expert în problematica donării de organe a declarat că hispanicii, în special cele mai tinere două generaţii, sunt în urma americanilor în dispoziţia de a dona. Explicaţia e dată de religia lor. „Ceea ce ni se spune din partea comunităţii hispanice este: ‘Religia mea spune nu donării de organe' sau ‚Nu pot avea sicriul deschis, pentru că trupul va fi desfigurat'", afirmă Esmeralda Perez din partea Texas Organ Sharing Alliance. „Ce simt oamenii este că cei dragi ai lor sunt desfiguraţi sau că persoana nu va putea intra în Rai pentru că trupul nu îi este unul întreg."

De aceeași părere este și Nuvia Enriquez, coordonatorul hispanic pentru Donor Network of Arizona. „O mare parte a lucrării noastre este să spulberăm unele dintre aceste mituri", spune Enriquez, care remarcă poziţia pozitivă a Bisericii Catolice și a conducătorilor ei. Se știe că Papa Ioan Paul al II-lea a promovat ideea donării ca pe un gest creștin, iar actualul Papă Benedict al XVI-lea, pe vremea când era cardinal, avea un card de donator. Rev. John Leies, un teolog catolic, recunoaște că „e dificil să lupţi împotriva acestor perspective culturale". Familia Garcia a fost de acord cu donarea inimii și ficatului fiicei lor. Norma Garcia a afirmat că a fost nevoie de timp și, după discuţii, după întâlniri cu familia pentru care donaţia a însemnat o nouă viaţă, rudele și-au schimbat perspectiva.

Un aspect care atrage atenţia este că din populaţia hispanică, donatori sunt doar 31%. În schimb, pe listele la nivel naţional cu pacienţi care așteaptă o donare de organe, hispanicii reprezintă 45%. Pe continentul european, cele mai multe transplanturi se fac în Spania, ţară majoritar catolică, și acestea vin din partea unor donatori spanioli. În topul continental se află suedezii, cu 83% dintre locuitori dispuși să doneze organe, urmaţi de 72% finlandezi și belgieni. În România, 40% declară că nu sunt de acord să-și doneze organele, iar 29% sunt indeciși. Motivele cel mai des propuse sunt lipsa informaţiilor corecte, religia şi neîncrederea în medici. Dintre cei care refuză, aproape jumătate nu știu să-și motiveze decizia. Aproximativ 15% spun că nu au încredere în sistemul medical și 17% oferă motive religioase. Datele provin din Eurobarometrul 2009, prezentat în noiembrie 2010 la Bruxelles.

Biserica majoritară din România și-a prezentat public susţinerea pentru donarea și transplantul de organe, afirmând că „vede în donatorul de organe un om capabil să se autojertfească". Condiţiile unui astfel de gest sunt însă dragostea faţă de aproapele și voluntariatul, în urma unei informări corecte și a unei decizii libere de orice influenţă străină asupra conștiinţei sale. „Aceleași exigenţe trebuie să fie îndeplinite și de rudele celui decedat, responsabile de trupul acestuia și dispuse să ofere anumite organe ale defunctului pentru transplant", se mai arată pe site-ul Patriarhiei.