Scopul vieţii, descoperit de un pastor pe moarte

273

Povestea lui Ed Dobson, așa cum este relatată de jurnalistul CNN, Dan Merica, este povestea omului înfrânt de Dumnezeu, pentru ca să fie învingător. Este povestea unui pastor care a primit o condamnare la moarte pentru ca el și cei din jurul lui să fie mântuiţi.

Când îl urmărești prima dată pe Ed, spunându-și povestea în videoclipul din galeria video, ai senzaţia că ce i s-a întâmplat nu e corect, nu e normal. Înainte să fie diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică (SLA) acum 11 ani (când doctorii i-au mai dat 6 ani de viaţă), Ed era unul dintre cei mai cunoscuţi și respectaţi pastori, care avea în fiecare duminică 5.000 de enoriași în biserica sa din Grand Rapids, Michigan (SUA), gata să îl asculte predicând. Tânăr fiind, nici măcar nu și-a plănuit asta, voia să fie medic, dar în facultate, a simţit că Dumnezeu are un alt plan pentru el. De atunci scopul lui în viaţă a fost să predice.

Își pregătea predicile cu o săptămână înainte, studia foarte mult și în biroul lui are dosare întregi cu miile de predici pe care le-a ţinut timp de 18 ani. Dar odată cu acest diagonostic a venit și degradarea capacităţii de a vorbi, iar Ed și-a dat seama că nu va mai avea o carieră, nu va mai avea ascultători, nu va mai avea un scop în viaţă. Zilnic primea zeci de telefoane de la oameni care îi cereau sfaturile și ajutorul, dar din ziua în care și-a anunţat retragerea telefonul nu a mai sunat.

„Mergeam cu 100 de mile pe oră și am trecut la 0, peste noapte. Asta a fost un șoc pentru mine", povestește Ed pentru CNN.

Nu doar mulţumile au dispărut, ci și răspunsurile au dispărut odată cu ele. Ed vedea lucrurile în alb și negru, știa care este scopul lui în viaţă, știa cum să îl împlinească, știa toate răspunsurile, iar deodată nu mai știa nimic.

După ani de zile de studiu bliblic și de predicat, Ed s-a mirat de propria reacţie în faţa veștilor mortalităţii sale. „Înainte mă gândeam că dacă o să mor o să citesc cu adevărat Biblia și o să mă rog cu adevărat. Dar în realitate abia puteam să deschid Biblia sau să mă rog. Devii atât de preocupat cu circumstanţele tale, încât pierzi perspectiva", spune Ed.

Nemaiavând nimic sigur în viaţă, Ed și-a dat seama că îl are doar pe Iisus. Acela a fost momentul în care și-a recăpătat perspectiva și s-a gândit ca, timp de un an de zile, să trăiască cât mai aproape de modul în care a trăit Iisus, să mănânce ca El, să gândească ca El, să vorbească ca El. În timp ce experimentul înainta, acesta a  devenit un stil de viaţă și Ed și-a dat seama că de fapt asta a vrut să facă toată viaţa, dar ca și pastor alte lucruri au devenit mai importante. Timp de 18 ani avusese grijă de alţii, le croise drumul spre Iisus, iar acum venise vremea să își croiască propriul drum.

De la o audienţă de 5.000 de persoane Ed a trecut la conversaţii cu câte o singură persoană, reevaluându-și astfel și munca sa ca pastor. „Încerc să învăţ că vorbind cu o singură persoană este la fel de important ca a predica în faţa a mii de persoane", spune Ed, recunscând că asta a fost o lecţie greu de învăţat.

Ed a pornit de la discuţii cu alte persoane care suferă de aceeași boală ca și el, dar acum vorbește oriunde, cu oricine are nevoie de un sfat, de un ascultător, de un ajutor. În timpul acestor conversaţii Ed și-a adus aminte că Adam și Eva au fost puși de Dumnezeu să aibă grijă de Grădina din Eden. Pentru 18 ani biserica in Michigan fusese grădina lui Ed. Acum lucrurile s-au schimbat.

„Fie că predic în faţa a 5.000 de oameni sau că vorbesc cu unul singur, încerc să am grijă de grădină", spune el.

Printre cele 12 cărţi scrise de el în „Grădina mea", Ed vorbește despre lupta sa interioară atunci când s-a văzut obligat să renunţe la pastorat. În cărţile sale, în videoclipurile sale de pe EdsStory.com, în conversaţiile sale cu cei din jur, cu cei care îl numesc tată, soţ, bunic, prieten, oamenii găsesc în continuare răspuns la problemele lor, datorită capacităţii formidabile a lui Ed de a-și contextualiza viaţa, problemele și luptele sale. Pentru toţi acești oameni Ed nu a încetat niciodată să fie un om plin de lecţii de viaţă, un colac de salvare.