Simptome ale fanatismului la copii

91

Religia constituie o sursă de confort cu efecte benefice asupra stării interioare. Există, însă, maniere de exprimare a religiozităţii care ar putea semnala probleme profunde de sănătate mintală. Iar acestea sunt cu atât mai grave cu cât, manifestate de adulţi, ele pot devasta viaţa copiilor.

Cercetările știinţifice confirmă că religia poate constitui o forţă pozitivă în viaţa copiilor, la fel cum poate fi și în viaţa adulţilor. „Religia este corelată cu un sentiment mai mare al stimei de sine, o mai bună adaptare academică și incidenţe scăzute de abuz de substanţe sau comportament delincvent," spune psihologul Bill Hathaway, decan al Școlii de Psihologie și Consiliere de la Regent University.

De aceea, în general, părinţii se bucură atunci când observă pasiunea copiilor lor pentru exerciţiile spirituale. Până la urmă, apropierea lor de credinţă nu poate fi decât un lucru bun, nu? Dar dacă nu este așa?, se întreabă analiștii Time.

Devotamentul religios al oricărui copil ar putea fi considerat benefic, dar practicarea „cu prea mult zel" a credinţei poate fi un semn al unei probleme de sănătate mentală sau un mecanism de adaptare pentru a face faţă unei traume nevindecate sau stresului. Unii copii suferă de ceea ce ar putea fi numi „tulburare obsesiv compulsivă religioasă", care îi face să repete cu scrupulozitate versete sau rugăciuni, mai puţin dintr-un sentiment religios, cât ca o manifestare a tulburării. „Pare a fi un lucru pozitiv, dar ar putea fi negativ", a spus psihologul Stephanie Mihalas, profesor la UCLA.

Copiii care sunt marcaţi obsesiv de sentimentul că au păcătuit, că sunt impuri sau că au comis o blasfemie la adresa lui Dumnezeu, tind să se concentreze asupra anumitor reguli sau ritualuri care să îi absolve de vină, mai degrabă decât pe aspectele de ansamblu ale credinţei lor. Ei se tem că Dumnezeu nu le va ierta greșeala. Iar acest lucru poate semnala debutul unei depresii sau al anxietăţii, spune John Duffy, un psiholog din Chicago specializat în terapia adolescenţilor. „Copiii care au făcut greșeli în privinţa sexului sau a consumului de droguri", spune el, „ar putea avea probleme în a se ierta pe ei înșiși."

O dificultate majoră, în opinia analiștilor Time, constă în faptul că părinţii pot neglija un asemenea comportament nesănătos, în condiţiile în care el se produce sub masca credinţei. Când ar trebui ca o asemenea religiozitate să îi determine pe părinţi să fie mai atenţi? Testul crucial ar trebui să se concentreze pe modul în care copiii se manifestă în celelalte aspecte ale vieţii lor. Este vital să fie evaluat comportamentul în integralitatea sa: atitudinea de la școală, implicarea în activităţi sportive sau socializarea cu prietenii. Dacă poate fi sedimentat un echilibru, atunci credinţa copiilor conţine indiciile unei surse de putere și rezistenţă. În cazul în care practicile religioase par a constitui un excedent al vieţii, experţii sugerează luarea unor măsuri și consultarea specialiștilor pentru remedierea unor probleme ce riscă să se amplifice.

Anxietatea și excesul de religiozitate pot deteriora iremediabil echilibrul emoţional al oricărei fiinţe umane. Viaţa spirituală ar trebui să genereze o atmosferă de confort sufletesc și împlinire, acestea fiind ingredientele fundamentale ale unei armonii interioare.