Teologia din spatele auto-incendierilor tibetane

164

O mamă a patru copii, Kal Kyi, și-a dat foc duminica trecută în Aba, o regiune tibetană din China, devenind cea de-a 110-a persoană care s-a sinucis prin auto-incendiere în cadrul protestelor împotriva politicii chineze de dominare a Tibetului, scrie publicaţia tibetană cu sediul în India, Phayul. Ce cred tibetanii despre moarte și ce le dă puterea de a se sinucide?

Majoritatea religiilor se opun cu vehemenţă suicidului. Dar experienţa arată că teoria se desparte de practică atunci când sinuciderea pare ultima speranţă de rezolvare a problemelor unei comunităţi.

Yusuf al-Qaradawi, predicatorul musulman cu influenţă globală, s-a transformat în persona non-grata în majoritatea ţărilor Vestice atunci când a binecuvântat ceea ce el a numit „operaţiunile de martiraj" – cu alte cuvinte, atentatele sinucigașe cu bombă – ale palestinienilor.

„În înţelepciunea sa infinită, [Allah] a oferit celor slabi o armă pe care cei puternici nu o au, și anume capacitatea de a-și transforma trupurile în bombe, așa cum o fac palestinienii", a afirmat Qaradawi. Mai mulţi gânditori musulmani din Occident s-au opus poziţiei predicatorului, afirmând că nu ar trebui să existe nici o excepţie în ce privește interdicţia islamică legată de suicid.

Dar cei 110 budiști tibetani care și-au dat foc începând cu anul 2009, în semn de protest faţă de dominaţia chineză, sunt o categorie aparte: actul lor de protest disperat nu e menit să facă rău altora, iar ei nu fac parte din vreo organizaţie care practică violenţa, ca în cazul atentatelor musulmane.

Cu toate acestea, gestul lor ridică și el dileme morale, ca în cazul oricărui suicid. Ce cred tibetanii despre moarte și ce le dă puterea de a se sinucide? Kirti Rinpoche (foto), un călugăr tibetan care l-a urmat pe Dalai Lama în exil în 1959, răspunde la ceste întrebări, în cadrul unui interviu realizat de revista The Economist.

În ton cu toţi liderii comunităţii tibetane aflate în exil în India, Rinpoche neagă vehement acuzaţiile oficialilor chinezi, cum că valul de auto-incendieri ar fi cumva coordonat și încurajat de diaspora budistă tibetană. Ţinând cont de gradul ridicat de supraveghere a călugărilor din Tibet prin circuitul de camere de filmat instalat în mănăstirile tibetane, o astfel de coordonare ar fi fizic imposibilă, susţine el.

În plus, chiar dacă unul sau doi tineri ar putea fi influenţaţi să se auto-incendieze, e extrem depuţin probabil ca atât de multe persoane – nu doar adolescenţi, ci și bărbaţi și femei în toată firea – să se sinucită doar pentru că sunt incitaţi de alţii.

Rinpoche afirmă că suicidurile tibetanilor reprezintă acte individuale altruiste, de auto-sacrificiu, realizate în beneficiul întregii comunităţi. El a adăugat că cei care se auto-incendiază în semn de protest contra îngrădirii autonomiei Tibetului de către China fac ceva similar gestului lui Buddha, care, în timpul uneia dintre reîncarnările sale, și-a oferit trupul ca hrană unei tigroaice înfometate.

În plus, a mai menţionat călugărul, auto-incendierile nu implică abandonarea politicii de non-violenţă, promovată de Dalai-Lama. Situaţia de nesuportat a tibetanilor ar fi făcut ca alte populaţii să se revolte și să bombardeze China, dar ei nu fac acest lucru deoarece, fiind budiști, au convingerea că nu au dreptul să distrugă fericirea altora; astfel, singura cale de protest care le mai rămâne e suicidul.

Nu în ultimul rând, ceea ce le mai dă tibetanilor forţa necesară să recurgă la sinucidere este credinţa lor în reîncarnare. Tibetanii îi privesc cu mare reverenţă pe cei care aleg să se auto-incendieze pentru cauza lor comună și organizează regulat întâlniri de rugăciune pentru sufletele lor. În cadrul acestor întâlniri, tibetanii rostesc mantra budistă „Om mani padme hum", fiind convinși că rugăciunile lor îi ajută pe aceștia să aibă parte de o reincarnare fericită.

Cu toate acestea, nu toţi tibetanii încurajează aceste acte. Un respectat scriitor tibetan, Naktsang Nulo, a publicat recent un eseu online în cadrul căruia a făcut apel la Dalai Lama să le ceară tibetanilor să pună capăt practicii de auto-incendiere, sugerând că aceștia ar trebui să apeleze mai degrabă la căile legale de rezolvare a problemei politice cu care se confruntă. Deși nu a încurajat-o niciodată în mod explicit, liderul spiritual al budiștilor tibetani nici nu a interzis-o vreodată.