Cuvântul „Apocalipsa“ și derivatele sale sunt din ce în ce mai des folosite. Probabil că asta spune ceva despre starea lumii, despre răsunetul pe care îl au în sufletul nostru distrugerile violente, atacurile tot mai cinice asupra vieţii, păcii și iubirii. Dar acest abuz de apocaliptic reprezintă oare și o dovadă că înţelegem Apocalipsa, ultima carte a Noului Testament, scrisă de apostolul Ioan în exilul său pe insula Patmos?

Căutăm răspunsul împreună cu profesorul Jon Paulien, de la Universitatea Loma Linda, California, specialist în Apocalipsa, autor al numeroase articole și cărţi cu această temă, destinate cercetătorilor, dar și publicului interesat. După terminarea lecturii, eventual după vizionarea emisiunii „Punctul de plecare“, de la Speranţa TV, în care este prezentată discuţia integrală, sper să ne putem ura unii altora: „Un viitor apocaliptic de fericit!“

Aţi studiat cartea Apocalipsa în mod aprofundat timp de mulţi ani, aţi predat și aţi scris despre ea. Cum a început totul?

Cred că oamenii mă considerau un copil ciudat. Citeam Biblia la o vârstă fragedă, alături de alte cărţi spirituale. Mi se păreau foarte interesante. Citeam și literatură science-fiction, în care se vorbea despre viitor, catastrofe globale etc. Combinaţia dintre cei doi factori a făcut ca Daniel și Apocalipsa să devină două cărţi interesante pentru mine, încă din copilărie.

Chiar vă amintiţi să fi făcut o legătură între cele două cărţi biblice profetice și literatura SF?

Da. Îmi plăcea foarte mult Isaac Asimov, un autor american de origine rusă. Creativitatea cu care prezenta un viitor plauzibil m-a fascinat. Am realizat că acestea erau doar fantezii, uneori bazate pe proiecţii știinţifice. Consideram că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu și că nicio fiinţă umană nu cunoaște viitorul, dar știam că putem să ni-l imaginăm. Mi se părea că cea mai bună reprezentare SF se găsește în Biblie. Cam așa credeam în sinea mea. Încă de timpuriu, m-am gândit că o să scriu comentarii despre aceste cărţi.

Aveam vreo 13 ani când am început să scriu prima mea carte. Era o carte SF. Vorbea despre un grup de tineri care se duceau cu o rachetă pe Marte și descopereau, dincolo de suprafaţa planetei, o întreagă civilizaţie despre care nu se știa nimic. N-am scris decât vreo trei-patru capitole și nici nu mai știu ce s-a făcut cu ea. S-a pierdut în timp. Aceea a fost prima mea încercare de a scrie.

Cred că se întâmpla înainte de prima expediţie pe Lună.

Da, prin 1962-1963. Călătoriile în spaţiu tocmai deveneau un subiect captivant. Însă toate acestea nu făceau decât să stârnească în mine interesul pentru cartea Apocalipsei.

Când aţi început studiul riguros și sistematic al Apocalipsei?

Era în perioada în care a trebuit să-mi aleg tema disertaţiei. Am optat pentru o temă din cartea Apocalipsei. Am analizat o secţiune a cărţii numită „cele șapte trâmbiţe“. Se scrisese puţin despre ea, deoarece nu prea mulţi s-au străduit să o înţeleagă. Limbajul este foarte dificil de înţeles. Am vrut să analizez această secţiune și să contribui la înţelegerea ei. Am ajuns să scriu 500 de pagini. Spun câteodată că în prezent știu mai puţine lucruri despre cele șapte trâmbiţe decât știam la început. Sunt dificil de înţeles și mulţi se sperie de ele și nu le recitesc.

Am observat că sunteţi reţinut în a face afirmaţii îndrăzneţe și mai ales în a face previziuni. Acești ani de studiu nu v-au ajutat să ajungeţi la un set de mesaje-cheie ale Apocalipsei? Sau totul devine mai neclar și nesigur pe măsură ce studiaţi?

Trebuie să lămurim un lucru. Când oamenii se gândesc la un specialist, își imaginează un om care știe mult. Dar cercetarea adevărată îl face pe om umil, pentru că își dă seama de limitele cunoaşterii sale. Îmi aduc aminte de fiica mea, când avea șapte ani. A venit la mine într-o zi și mi-a spus: „Tati, eu știu tot.“ M-am gândit să profit de ocazie și să o testez. „De vreme ce știi tot, ia spune-mi, de ce este cerul albastru?“ S-a gândit o clipă și mi-a răspuns: „Știu tot, în afară de asta!“ De multe ori, cu cât știi mai puţin, cu atât ești mai încrezător că ai aflat tot ce se poate.

Limitele cunoașterii mele sunt foarte reale. Dacă pierd din vedere acest lucru, devin un tiran, un om care le știe pe toate. Oamenii credincioși care se bazează pe ceva solid din Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să manifeste umilinţă. Altfel încrederea lor poate deveni periculoasă. Am învăţat lucrul acesta în urma studiilor mele. Multora li se pare frustrant. Ar prefera să le spun exact ce înseamnă un lucru. Nu pot, deoarece înţelegerea noastră are limite.

Un specialist cunoaște multe dintre informaţiile necesare pentru a trage concluzii și a lua decizii corecte. Aţi putea să ne daţi câteva exemple, din Apocalipsa și din restul Bibliei, de principii care ne dau puterea de a trăi corect?

Unii dintre telespectatori au fost dezarmaţi de cartea Apocalipsei. S-au speriat și s-au simţit confuzi. Am o veste bună: cheia pentru înţelegerea Apocalipsei se află chiar la începutul cărţii.

Ar fi bine să vorbim direct pe text, în acest caz.

Vom deschide la Apocalipsa, capitolul 1. O să citesc doar trei versete. E un limbaj simplu, chiar la începutul cărţii. Nu apar simboluri, nici tablouri dificile: „Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia.”[1] Aflăm de la început cine este autorul, cui îi scrie el. Cred că sunt lucruri care nu ridică probleme. Mesajul lui a fost conceput pentru a fi înţeles. Așadar, această carte a ajuns la destinatari într-o formă accesibilă lor, chiar dacă nouă ne ridică probleme.

„Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine…“[2] E o manieră frumoasă de a spune că Dumnezeu există dintotdeauna. „(…) și din partea celor şapte duhuri care stau înaintea scaunului Său de domnie şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului!“[3] Se precizează de la început că este o carte care vrea să ne transmită cum este Dumnezeu și cine este El.

Apoi ni se mai spune, în cuvinte foarte clare: „Ale Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Lui şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său, ale Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor!Amin.“[4]

Vreau să comentez pe scurt declaraţia: „ne-a spălat de păcatele noastre“. Fiecare om simte că ceva nu e bine cu el. Când m-am trezit de dimineaţă, mă simţeam deprimat, deși nu aveam niciun motiv. Viaţa mea merge foarte bine, iar ieri am fost chiar fericit. Însă azi m-am trezit deprimat. Atât fericirea, cât și deprimarea sunt reale. Există lucruri bune în viaţa mea. Însă trăim într-o lume căzută. Dacă suntem deprimaţi din când în când înseamnă că trăim în această realitate. Aflăm de aici că Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât ne-a oferit mijloacele pentru a înfrunta această lume, pentru a ne vindeca în urma tragediilor, pentru a ne îndrepta viaţa într-o direcţie bună.

Așadar, încă de la începutul cărţii Apocalipsa, aflăm că ea vorbește despre Dumnezeu, despre caracterul Lui și despre cum se poate transforma viaţa noastră când Îl lăsăm pe Dumnezeu să preia controlul vieţii noastre. Indiferent cât de criptică ni s-ar putea părea cartea, e important să reţinem că, dacă interpretarea noastră nu se bazează pe aceste premise, nu o vom înţelege corect. Printr-un limbaj concret, ni se transmite din primele rânduri despre ce e vorba în carte.

Așadar, avem de la început cheia pentru a ști că multe dintre interpretările Apocalipsei nu au legătură cu scopul real al cărţii. Sper ca acest interviu să-i împrietenească pe oameni cu Apocalipsa.

Dacă cineva Îl slujește pe Dumnezeu din teamă, El nu va fi deloc încântat. De multe ori Îl slujim pe Dumnezeu pentru că ne e frică. Dar Dumnezeu ne iubește și așteaptă și dragoste de la noi. Dacă citim cartea Apocalipsa și ajungem să ne fie frică de Dumnezeu, nu o citim cum trebuie. E o dimensiune foarte importantă. Aceasta este cheia principală.

Ce alte chei există? Ne-ar lua zile întregi să detaliem, dar vorbiţi-ne pe scurt despre simbolismul, sursele și structura cărţii.

Oamenii probabil că se întreabă: Dacă Apocalipsa e menită să transmită un mesaj clar despre Dumnezeu și despre Iisus, atunci de ce apar aceste simboluri înfricoșătoare, de ce există atâta distrugere, de ce avem plăgi etc.?

Cartea Apocalipsa, mai presus de orice, prezintă o naraţiune, poate chiar una fantastică. Există multe naraţiuni fantastice în lumea noastră. Aţi auzit, poate, de Stăpânul inelelor. Este o serie de filme, foarte populară în toată lumea, lansată cu mai mult de zece ani în urmă. Stăpânul inelelor este o ficţiune, pentru că prezintă o lume care nu există. Scriitorii creează o poveste fantastică pentru a influenţa modul în care gândesc oamenii de azi.

Un exemplu de felul acesta este filmul de animaţie Regele Leu. Cred că este foarte cunoscut, foarte îndrăgit. Regele Leu este o poveste despre animalele din Africa. Sunt lei, hiene, leoparzi, zebre etc., iar leul este regele ţinutului. Este interesant faptul că Regele Leu este o apocalipsă, asemenea cărţii Apocalipsa. A existat o lume perfectă, după care apar răul și întunericul. Lumea este degradată. Ulterior, lumea este salvată de fiul regelui, care vine și o readuce la condiţia iniţială. E o poveste cu animale, dar nu este nicidecum despre animale. Îţi dai repede seama că e vorba despre oameni, despre modul cum relaţionăm unii cu alţii, despre naţiuni și grupuri de oameni care se luptă și interacţionează.

Regele Leu prezintă o poveste apocaliptică, având un mesaj puternic, ce influenţează modul în care ne trăim viaţa de zi cu zi. Cartea Apocalipsa este la fel. Apar animale în Apocalipsa, dar sunt animale fantastice, creaturi animate. Au șapte capete și zece coarne. Dar aceste animale nu există în realitate. Sunt creaturi fantastice. Este o naraţiune cu animale. O citim și vedem cum se poartă animalele. Apare un balaur și o fiară iese din mare. O altă fiară iese din pământ și toate interacţionează. Așadar, este o naraţiune fantastică, asemenea Regelui Leu. Este ca un film de animaţie.

Când o privim din această perspectivă, cartea Apocalipsa nu ni se mai pare așa de înspăimântătoare. Ne dăm seama că nu naraţiunea filmului este cea mai importantă, ci mesajul.

Regele Leu ne spune că trăim într-o lume coruptă și cu probleme, dar vine eliberarea. Fiul regelui va veni să o salveze și să o transforme din nou într-o lume mai bună. Așadar, Regele Leu vrea să transmită speranţă. Lucrul acesta este valabil și pentru Apocalipsa. Mesajul ei este speranţa. În mijlocul luptelor, al suferinţelor și al problemelor din această lume, există un drum care ne va duce într-un loc mai bun. Apocalipsa nu este o carte ciudată, așa cum pare la prima vedere.

În al doilea rând, aș vrea să spun că vorbește despre Iisus și despre Dumnezeu, dar este o povestire. Citiţi naraţiunea. Lăsaţi-o să vă influenţeze și încercaţi să înţelegeţi care este mesajul ei central. La început, încercaţi să nu o interpretaţi, să nu o comparaţi cu istoria, ci urmăriţi ce se întâmplă în naraţiune. Astfel puteţi afla mesajul cel mai important. În primul rând, citiţi cheia, care se află la ușă. În al doilea rând, citiţi-o ca pe o naraţiune. Veţi descoperi că nu este atât de înfricoșătoare cum pare.

Este interesantă asocierea pe care aţi făcut-o între Apocalipsa și alte creaţii fantastice care credeţi că pot contribui la o mai bună înţelegere a Apocalipsei. V-aș ruga să detaliaţi puţin.

Îmi aduc aminte că, odată, am fost în Singapore, unde trebuia să ţin o prezentare. Când am ajuns acolo, mi s-a spus: „Prezentarea dumneavoastră începe peste o oră, dar am adăugat și o întâlnire cu un grup de adolescenţi, ca să le vorbiţi despre Apocalipsa, în cinci minute.“

Urma să începeţi în cinci minute sau să le vorbiţi doar cinci minute?

Urma să încep în cinci minute. Dar a trebuit să le vorbesc o oră. Erau elevi între 13 și 15 ani. Am presupus că tinerii din Singapore nu citesc Apocalipsa. Ce să le spun despre Apocalipsa care să aibă legătură cu lumea lor? M-am întrebat ce caracterizează lumea lor. Stătusem o vreme acolo și mi-am dat seama de caracteristicile ţării. E o ţară foarte secularizată. Oamenii nu prea vorbesc despre Dumnezeu.

Sunt prea ocupaţi să facă bani și să-i cheltuiască.

Așa este. M-am întrebat ce le-aș putea spune acelor tineri. Am început cu întrebarea: „A văzut cineva Regele Leu?“ S-au ridicat ceva mâini. I-am rugat să mi-l povestească. Mi-au povestit și am discutat despre interacţiunile prezentate. I-am întrebat dacă este o poveste despre animale. Mi-au răspuns că nu. Mesajul este mult mai profund. I-am întrebat câţi au văzut filmul Matrix. Este un film SF. În acţiunea din Matrix, oamenii sunt sclavii computerelor. Începem să ne imaginăm că se poate ajunge și aici. Când un computer îl învinge pe campionul mondial la șah, începem să ne temem de calculatoare. Lucrul acesta s-a întâmplat deja în urmă cu 15 ani, când apăruse filmul Matrix. În el, computerele ajung atât de inteligente, încât înrobesc omenirea și le induc oamenilor o stare de visare. În acea stare, computerele folosesc corpul uman ca pe o centrală electrică. Evident, este vorba de ficţiune. Visele oamenilor au devenit atât de reale și de interesante, încât ei au ajuns să creadă că aceea este realitatea. Întrebarea centrală a filmului sună cam așa: „Care este realitatea?“ Ceea ce vedem în jur reprezintă doar rezultatul impulsurilor electrice din creier? Trăiesc eu cu adevărat? Visez că lucrul acesta se întâmplă, când, de fapt, el nu este real? Sunt întrebări pe care tinerii și le pun.

Filmul se bazează pe aceste întrebări. Am discutat cu tinerii lucrurile acestea. După aceea i-am întrebat câţi au văzut filmul Terminatorul. Acţiunea vorbește tot despre computere care încearcă să distrugă rasa umană și îi trimit pe oameni înapoi în timp, ca să distrugă sau să salveze lumea. Am discutat despre toate aceste filme. După aceea, le-am propus să citim capitolul 13 din Apocalipsa și să vedem povestea. Am descoperit că temele din toate acele filme, Stăpânul inelelor, Regele Leu, Terminatorul, Matrix etc., se regăseau în Apocalipsa. Cel puţin din ultimele două; despre Regele Leu nu sunt sigur. S-au scris cărţi prin care cercetătorii biblici au demonstrat că Apocalipsa este baza acţiunii acestor filme.

Când privim Apocalipsa ca pe o povestire, putem face o legătură mai bună cu lumea de azi. Cel mai bun rezultat din ziua aceea a fost faptul de a-i auzi pe tineri discutând la ieșire: „Trebuie să citesc Apocalipsa. E interesantă.“

La prima vedere, cartea Apocalipsa pare înspăimântătoare și derutantă. Însă a fost scrisă nu pentru a produce confuzie, ci pentru a ajunge la inima celor care erau obișnuiţi cu o astfel de literatură. Acum două mii de ani, când s-a scris cartea, circulau multe cărţi scrise în aceeași manieră, prezentând animale fantastice și simboluri. Așadar Apocalipsa a fost concepută pentru a fi înţeleasă, nu pentru a produce confuzie. Cu cât reușim să vedem naraţiunea și să-i înţelegem scopul în contextul original, cu atât mai mult vom fi în stare să-i găsim aplicaţiile în viaţa noastră de azi.

Footnotes
[1]„Apocalipsa 1:4.”
[2]„Ibidem.”
[3]„Apocalipsa 1:4-5.”
[4]„Apocalipsa 1:5-6.”

„Apocalipsa 1:4.”
„Ibidem.”
„Apocalipsa 1:4-5.”
„Apocalipsa 1:5-6.”
DISTRIBUIE: