Schimbări-cheie din istoria căsătoriei, care au pus bazele căsătoriei gay

559

Căsătoria e asociată azi cu un cuplu de îndrăgostiţi care-și jură dragoste veșnică, fiind dispuși să înfrunte orice opoziţie, însă această imagine are origini relativ recente. Definiţia căsătoriei s-a modificat constant de-a lungul istoriei, iar această schimbare treptată a jucat un rol imporant în decizia de săptămâna trecută a Curţii Supreme privind aprobarea căsătoriilor gay.

 

În cea mai mare parte a istoriei, căsătoria a însemnat mult mai mult decât o simplă alegere individuală, bazată în principal pe atracţia emoţională dintre două persoane, implicând familia extinsă și chiar întreaga comunitate din care făcea parte un individ.

Dar pe măsură ce societatea agrară a făcut loc economiei de piaţă, iar împăraţii au cedat puterea democraţiilor, noţiunea de căsătorie s-a transformat, ajungând să fie privită ca exprimarea publică a unei legături de dragoste între două persoane – nu neapărat un bărbat și o femeie – cu drepturi egale, scrie Live Science. Elementele prezentate în continuare reprezintă cele mai importante pietre de hotar în modificarea definiţiei căsătoriei.

În antichitate, căsătoria reprezenta în principal o alianţă strategică, aranjată, între două familii, în legătură cu care tinerii nu aveau, de regulă, prea multe de spus. De multe ori, aceste alianţe se realizau chiar în interiorul aceleiași familii. În Biblie, Isaac și Iacob s-au căsătorit cu verișoare de-ale lor, iar Avraam s-a căsătorit cu sora lui vitregă.

Căsătoria între veri rămâne un element obișnuit în întreaga lume, în special în Orientul Apropiat. De fapt, potrivit lui Robin Fox, profesor de antropologie la Universitatea Rutgers, e foarte probabil ca 80% dintre toate căsătoriile din istorie să fi fost între veri de gradul doi sau rude chiar mai apropiate, precizează Discovery Magazine.

Adoptarea modelului monogamDeși monogamia a ajuns să fie considerată un element central, de la sine înţeles în cadrul unei căsătorii de azi, poligamia a fost extrem de comună de-a lungul istoriei. Acest tip de căsătorie a fost practicat chiar și de bărbaţi reprezentativi din Vechiul Testament, precum Iacov, regele David sau regele Solomon, în ciuda modelului monogam al primei perechi prezentate în Biblie – Adam și Eva.

Monogamia a devenit un principiu fundamental în cultura occidentală, undeva între sec. al VI-lea și sec. al IX-lea, afirmă Stephanie Coontz, profesoară de istorie și studii familiale, la universitatea americană Evergreen State College, în cartea Căsătoria, o istorie: De la supunere la intimitate sau Despre cum dragostea a cucerit căsătoria.

„A avut loc un război îndelungat între Biserica Catolică, pe de o parte, și rege și vechea nobilime pe de cealaltă parte, aceștia din urmă insistând pe ideea «Pot să-mi iau o a doua soţie»", afirmă Coontz. Biserica a învins până la urmă, iar monogamia a ajuns un element central al căsătoriei în sec. al IX-lea. Totuși, noţiunea de fidelitate, în special din partea bărbatului, nu a devenit esenţială definiţiei căsătoriei până în sec. al XIX-lea, când au fost anulate numeroase legi duplicitare, care protejau promiscuitatea masculină informală, tolerând-o, susţine Coontz.

Copiii – o opţiuneO altă schimbare importantă de paradigmă a fost realizată prin eliminarea necesităţii existenţei copiilor pentru menţinerea validităţii unei căsătorii. În multe culturi timpurii, bărbaţii puteau dizolva o căsătorie sau își puteau lua o altă soţie dacă femeia era infertilă. Totuși, Biserica primară a schimbat optica cu privire la acest subiect, declarând că nu va anula o căsătorie dacă femeia nu poate avea copii, întrucât căsătoria nu este condiţionată de producerea de urmași.

Statul sau Biserica?Căsătoriile occidentale au fost la origine contracte între familiile celor doi parteneri, Biserica Catolică și statul nefiind actori implicaţi. În 1215, însă, Biserica Catolică a decretat că partenerii trebuiau să pună un anunţ la parohia locală, privind intenţia lor de a se căsători, cu scopul de a scădea numărul căsătoriilor invalide (Biserica a eliminat această cerinţă în anii 1980). Totuși, până în anii 1500, Biserica accepta declaraţia cuplului conform căreia au schimbat jurămintele de căsătorie, nefiind nevoie de martori sau alte dovezi.

În ultimele sute de ani, statul a început să joace și el, la rândul lui, un rol tot mai important în instituţia căsătoriei. Statul american Massachusetts a început să ceară certificate de căsătorie în 1639, iar până în sec. al XIX-lea, aceste certificate au devenit comune peste tot în SUA.

Economia de piaţă, democraţia și „căsătoria din dragoste"În întreaga lume, alianţele aranjate la nivel familial au făcut treptat loc căsătoriilor din dragoste, iar tranziţia de la economia agrară la cea de piaţă a jucat un rol major în această tranziţie, afirmă Coontz. Practic, conceptul de „căsătorie din dragoste" a câștigat teren în ultimii 250 de ani, căsătoria devenind bazată pe atracţie emoţională și sexuală, însă, până atunci, atracţia reciprocă nu a constituit un element definitoriu, cu atât mai puţin exclusiv, pentru încheierea unei căsătorii.

În economia agrară, părinţii controlau accesul urmașilor la moștenirea terenului agricol, sursa lor de trai, însă dezvoltarea economiei de piaţă a slăbit treptat această dependenţă a copiilor de părinţi, lucru ce s-a manifestat în dezvoltarea unei atitudini de tipul „O să mă căsătoresc cu cine vreau eu".

Economia de piaţă modernă permite femeii, de asemenea, să joace un rol economic mai important, ceea ce a condus la creșterea independenţei lor. În plus, expansiunea democraţiei, cu accentul ei pe libertate și alegere individuală, a jucat de asemenea un rol în întărirea practicii „căsătoriei din dragoste".

Egalitatea partenerilor și desfiinţarea diferenţelor de rolPe fondul mișcării feministe, în urmă cu 50 de ani, au început să prindă rădăcină atât ideea că bărbatul și femeia sunt egali, cât și noţiunea că cei doi au obligaţii identice în cadrul căsătoriei. În loc să mai privească căsătoria prin prisma rolurilor specifice, dependente de gen, partenerii au început să privească unirea dintre ei în termenii diviziunii flexibile a muncii.

Căsătoria gay prinde terenFără a determina propriu-zis legalizarea căsătoriilor gay, schimbările de definiţie din cadrul căsătoriilor heterosexuale au pregătit drumul către acestea.

„Unul dintre motivele creșterii rapide a acceptării căsătoriilor gay este schimbarea completă de definiţie din partea heterosexualilor a noţiunii de căsătorie dintre un bărbat și o femeie", afrmă Coontz. „Noi considerăm acum că se bazează pe dragoste, atracţie sexuală reciprocă, egalitate și diviziune flexibilă a muncii", continuă ea.

Odată ce familia extinsă și-a pierdut din importanţă și autoritate, punându-se tot mai mult accent pe individualism și libertate de alegere, odată ce copiii n-au mai fost consideraţi definitorii noţiunii de căsătorie, iar rolurile complementare, bazate pe gen, n-au mai fost considerate relevante, căsătoria gay n-a mai avut motive solide pentru a fi împiedicată de statele occidentale, prin definiţie separate de Biserică și morala biblică.