Nu eram într-o dispoziţie bună atunci când am intrat în biroul șefului meu. De câţiva ani încercam să jonglez cu un loc de muncă cu normă întreagă și unul cu jumătate de normă, să-mi termin studiile de masterat, să-mi susţin soţul în cariera lui și să am grijă de trei copii. Cu o lună înainte, un prieten murise în mod neașteptat, iar în săptămâna precedentă se succedaseră câteva crize majore în familie și la locul de muncă. Somnul îmi fusese serios afectat, iar echilibrul dintre muncă și viaţă se năruise.
Voiam doar să-mi întreb șeful dacă poate repartiza altcuiva sarcinile mele ori să găsească pe cineva care să mă ajute. Mă gândeam inclusiv la varianta de a revendica orele lucrate suplimentar și de a-mi lua astfel o pauză de câteva săptămâni. Dar oboseala intensă, sentimentul de deznădejde faţă de întreaga situaţie și trauma din ultimele zile m-au copleșit. Îndată ce am deschis gura, am simţit presiunea dureroasă a lacrimilor nevărsate. Am încercat să îmi înăbuș tristeţea, dar toată durerea mea s-a transformat într-o izbucnire haotică, mânioasă, îndreptată împotriva nefericitului meu șef.
După cum îţi poţi imagina, izbucnirea mea nu mi-a fost de ajutor nici mie, nici cauzei mele. Pe o scară de la 1 la 10, în care 10 reprezintă momentele frumoase pe care le-am trăit, acest episod s-ar plasa la -7. Și, deși nu am cum să derulez toată experienţa, după o noapte de somn bun, în lumina zorilor, m-am gândit la tot ce s-a întâmplat și la modul în care aș fi putut gestiona mai bine lucrurile. Am învăţat câteva lecţii din această experienţă, lecţii care te-ar putea ajuta să îţi controlezi mai bine mânia dacă, la fel ca mine, ai o problemă în a cu gestionarea acestei emoţii.
Sapă adânc, până la rădăcina mâniei
Unul dintre secretele gestionării furiei este să te analizezi pentru a descoperi adevărata ei cauză. Pentru că, de obicei, sub pojghiţa mâniei se ascunde o altă emoţie puternică. Ar putea fi dezamăgirea aferentă unei speranţe spulberate, tristeţea produsă de o pierdere sau frustrarea resimţită pentru că te simţi presat sau stresat și îţi este greu să te exprimi. Sau poate fi vorba de frică sau jenă. Este ușor să glisezi spre mânie atât de repede încât să nu realizezi care ar putea fi sentimentul de la rădăcina ei, așa că este important să încetinești și să te întrebi ce se întâmplă cu adevărat în sufletul tău.
Să reţinem, totuși, că furia nu este o emoţie rea. Ea ne poate proteja de pericol, oferindu-ne energie pentru a rămâne și a lupta, pentru a fugi sau pentru a ajuta (poate chiar salva) pe altcineva care este tratat într-un mod nepotrivit. Furia devine primejdioasă atunci când ne rănește pe noi și pe cei din jurul nostru.
Identificarea emoţiei care a declanșat mânia ne poate ajuta să găsim soluţii mai bune, care să ne protejeze relaţiile.
Nu reacţiona pripit!
Furia poate scăpa de sub control, activând un comportament imprudent, chiar înainte ca noi să realizăm ce se întâmplă. Pe măsură ce simţeam că nivelul de furie crește, ar fi fost atât de bine dacă m-aș fi oprit să beau apă și să reflectez la ce se întâmplă!
Atunci când reușești să te calmezi, întreabă-te ce ai fi putut face diferit în situaţia respectivă. Ia în calcul nevoile, speranţele și obiectivele fiecărei persoane implicate în conflict. Atunci când am simţit că mânia preia controlul, i-aș fi putut spune șefului meu: „Cred că emoţiile mele sunt prea copleșitoare în acest moment pentru a putea discuta subiectul în maniera potrivită. Am nevoie să iau o pauză și să mă gândesc la întreaga situaţie. Voi reveni mâine.” Aș fi putut merge la o plimbare sau aș fi putut face curăţenie în casă în timpul puseului de adrenalină, iar apoi să îmi notez câteva gânduri utile pe o foaie de hârtie, pregătindu-mă astfel pentru discuţia viitoare cu șeful meu.
Schimbă-ţi perspectiva!
Găsește o altă modalitate de a privi situaţia care te irită în acest moment. Întreabă-te dacă problema aceasta va mai conta atât de mult peste o lună. Este miza acestei probleme atât de ridicată încât să merite riscul de a-ţi avaria o relaţie? Ai putea găsi ceva folositor într-un eveniment care, în mod obișnuit, te înfurie? De exemplu, în loc de a mă enerva pe șoferul care conduce ca un melc în faţa mea, pentru că mă va face să întârzii, aș putea alege să cred că maniera lui prudentă de a șofa mă protejează de un accident sau de neplăcerea unei amenzi pentru viteză.
Transformă-ţi plângerile în cereri de ajutor!
În loc să te lamentezi și să devii cicălitor, convertește-ţi frustrările într-o cerere clară de ajutor. Spune-i celuilalt cum te simţi în anumite situaţii și care este reacţia/comportamentul pe care îl aștepţi de la el și care te-ar ajuta să depășești cu bine acele momente.
Ai putea spune, de exemplu: „Atunci când găsesc hainele cu care ai jucat fotbal aruncate pe jos în dormitor, cu tot noroiul acela de pe ele, mă simt frustrată și tratată fără respect. M-ar ajuta foarte mult dacă ai pune hainele murdare în coșul de rufe, astfel încât să le pot spăla la timp pentru următorul tău antrenament.”
Secretul este să-ţi formulezi cererea într-un mod care să-l ajute pe celălalt să-și dorească să te ajute, nu să-l facă să se simtă pus la colţ. Amintește-ţi că trebuie să eviţi cu orice preţ să-l învinovăţești pe celălalt.
Pune mai multe întrebări!
Te-ai simţit vreodată tentat să spui: „Tu întotdeauna…”, „Tu niciodată…” sau „Totul este din vina ta”? Atunci când aud aceste cuvinte, oamenii se simt neînţeleși, judecaţi sau dispreţuiţi și, cel mai probabil, se vor grăbi să se apere, justificându-se, contraatacând și evidenţiind propriile-ţi greșeli.
În loc să te grăbești să dai vina pe celălalt, încearcă să obţii mai multe informaţii: „Spune-mi ce înseamnă asta pentru tine”; „De ce este atât de sensibil subiectul acesta pentru tine?” Ai putea spune, de asemenea: „Se pare că ești cu adevărat supărat (furios, frustrat, stresat) din cauza a ceea ce am spus. Îmi pare rău. Cum aș putea fi mai atent ori mai sensibil data viitoare?”
Citește și: Creștinul mânios. Cum ne eliberăm de mânia distructivă
Împărtășește-i celuilalt problema care îţi provoacă mânia!
În loc să tratezi problema ca și cum vina ar fi a ta sau a celeilalte persoane, gândește-te că e vorba de o provocare pe care trebuie să o rezolvaţi împreună: „Este important să rezolvăm această neînţelegere. Dacă vom reuși, ne vom bucura mai mult de relaţia noastră. Mă întreb cum am putea colabora pentru a găsi soluţia cea mai bună.”
Folosirea pronumelui „noi” (mai degrabă decât a acuzatorului „tu”) arată că te consideri la fel de responsabil de problema apărută și că îţi dorești să susţii cealaltă persoană în procesul rezolvării problemei. Faptul că o inviţi să îţi împărtășească gândurile ei îi dovedește că o tratezi cu respect, iar în acest mediu este mai ușor să vă împărtășiţi ideile și preocupările și să găsiţi o modalitate de a merge mai departe împreună.
Exersează recunoștinţa!
Aprecierea ajută la scăderea nivelului de anxietate și liniștește o conversaţie aprinsă. Sunt șanse mai mari să avem sentimente pozitive faţă de oamenii care au, la rândul lor, sentimente pozitive faţă de noi. Încearcă să găsești cel puţin un lucru pe care îl poţi aprecia cu adevărat la cealaltă persoană atunci când simţi că se apropie un conflict.
Fii amabil!
Este destul de ușor să ripostăm pentru a ne proteja de situaţii care ne rănesc, dar reacţia noastră poate atrage atacuri ale celeilalte părţi, cu efecte pe care ambii le vor regreta mai târziu.
Un prieten are un breloc pe care scrie: „Fii amabil cu toţi cei pe care îi întâlnești, pentru că nu știi ce fel de zi au.” Persoana stângace pe care o întâlnești poate fi în așteptarea unei intervenţii chirurgicale la mână și are nevoie să fie tratată cu răbdare. Poate că bărbatul care ţipă la tine pentru că ai luat ultimul pachet de fulgi de porumb de pe raft tocmai și-a pierdut slujba și se teme că nu își va putea întreţine familia.
Cere-ţi scuze atunci când mânia ta a rănit pe cineva!
Furia poate deteriora și distruge orice relaţie. Atunci când, mânios fiind, ai făcut ceva nepotrivit, rezolvă lucrurile cât mai curând posibil. O cerere de iertare și, eventual, un cadou ales cu atenţie pot ajuta la repararea daunelor.
Mânia este o emoţie normală, un dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne proteja pe noi și pe alţii de abuz. Nu ne-ar fi mai bine dacă n-am simţi mânia. În același timp, este vorba de o emoţie foarte puternică, asupra căreia poţi pierde controlul cu ușurinţă. Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să îţi recunoști mânia și să o exprimi într-un mod neconflictual.
Karen Holford este terapeut de familie cu experienţă în terapia ocupaţională și psihologia dezvoltării. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.
