Există greșeli în Biblie? Dacă da, ce fel de greșeli și cum afectează ele caracterul inspirat al ei? Există contradicţii între autorii Bibliei? Cum se explică acestea?

Afirmaţiile că Biblia este revelată și inspirată divin creează așteptarea ca textul să fie perfect, fără greșeală gramaticală, în armonie internă, sau impecabil din punct de vedere știinţific, istoric etc. În realitate, oricine poate găsi articole cu titluri sonore despre greșelile Bibliei.

Afirmaţia „Biblia conţine greșeli” se bazează în general pe anumite „contradicţii” găsite în ea sau pe diferenţele dintre copiile ori variantele Bibliei. Dar, înainte de a trage concluzii, trebuie înţeles faptul că scopul primar al Sfintei Scripturi este să le prezinte oamenilor caracterul lui Dumnezeu într-un limbaj accesibil oamenilor care au trăit între secolele XV î.Hr. și I d.Hr (perioada în care a fost scrisă Biblia) în așa fel încât aceștia să-L înţeleagă, să se încreadă în El și să fie salvaţi. În consecinţă, este o greșeală ca un cititor modern să caute în Biblie indicaţii specifice tehnice, știinţifice etc. Cu toate acestea, observaţiile generale știinţifice nu sunt contrazise de Biblie.

Biblia a fost iniţial scrisă pe papirus și, la fel ca în cazul tuturor documentelor folosite curent în Antichitate, nu avem manuscrise originale, ci copii. În acest context, Biblia se impune ca cel mai bine păstrat document al Antichităţii, cu cel mai mare procent de precizie și fidelitate a transmiterii până în zilele noastre.[1] Certitudinea experţilor este dată de prezenţa multiplelor manuscrise vechi în limbile originale sau traduceri. În cazul Noului Testament avem aproximativ 30.000[2] de manuscrise vechi grecești și traduceri.[3] În primele trei secole ale erei creștine, părinţii bisericești au citat extensiv din Noul Testament, de circa 36.000 ori[4], astfel încât am putea reproduce conţinutul Noului Testament din aceste citări. Dacă într-un manuscris s-a strecurat o greșeală, cu ajutorul altor sute de variante putem corecta greșeala. Pe scurt, ce avem astăzi este textul pe care l-au scris iniţial autorii.

Corectitudinea detaliilor istorice și geografice permite plasarea relatărilor biblice în timp și spaţiu, ceea ce face imposibilă încadrarea textului biblic între mituri, basme sau povești nemuritoare.[5]

Cu toate acestea, vedem aparente contradicţii în Biblie. Cele mai cunoscute „contradicţii” sunt puse în seama evangheliilor, care sunt de fapt patru relatări ale vieţii lui Iisus, în multe puncte ele fiind comune. Evangheliile oferă și detalii diferite – oare acestea poartă amprenta inspiraţiei divine?

În relatările autentice ale martorilor oculari este, de fapt, de așteptat ca elementele de bază să fie aceleași, dar detaliile să difere. Dacă istoria relatată de martori ar fi identică în toate aspectele mărunte, orice judecător ar bănui că mărturia prezentată este una aranjată și nicidecum una veritabilă.

Câteva exemple de asemenea diferenţe: (1) La mormântul lui Isus a fost un înger, cum spune Matei (28:2), sau doi, cum spune Ioan (20:12)? Astfel de relatări sunt complementare, nu contradictorii: Matei ne vorbește despre îngerul care a vorbit, cel care a fost proeminent, pe când Ioan păstrează amintirea celor doi îngeri prezenţi (dintre care unul a vorbit). (2) Turma de porci a fost înecată în Gherasa, așa cum spun Marcu și Luca, sau în Gadara, așa cum spune Matei? Gadara este numele provinciei în care se afla localitatea Gherasa (ebr. Khersa), pe malul estic al Mării Galileei, așa cum ne demonstrează arheologia contemporană.[6] De asemenea, (3) diferenţele din biografia lui Iisus prezentată de Matei (1:1-17) și de Luca (3:23-38) pot fi explicate prin linia genealogică diferită urmărită de cei doi autori – Matei vorbește de ascendenţii lui Iosif, pe când Luca, de cei ai Mariei.

Vedem că cele mai multe contradicţii au explicaţii rezonabile. Am putea vorbi de erori sau greșeli în cazul în care nu am găsi nicio modalitate acceptabilă de a concilia versete sau pasaje care par că se contrazic.

În concluzie, nu avem erori în Biblie care să afecteze esenţa mesajului ei. Din contră, conservarea și transmiterea textului până în zilele noastre poartă aceeași amprentă a intervenţiei divine, ca în cazul revelaţiei și inspiraţiei ei.

Te-ar putea interesa și: Pot să am încredere în Biblie?

greșeli în Biblie

Footnotes
[1]„99,5%, conform lui Strobel Lee, Pledoarie pentru Hristos, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2003, p. 68.”
[2]„Ibid., p. 64.”
[3]„Prin comparaţie cu alte texte Antice, al doilea cel mai bine reprezentat text este Iliada de Homer, pe care o avem în 643 de manuscrise grecești – cu 5.000 mai puţine decât cele ale Noului Testament – vezi Lee Strobel, Pledoarie pentru Hristos, p. 62.”
[4]„Geisler Norman L. și Turek Frank, I Don’t Have Enough Faith to Be an Atheist, Crossway Books, Wheaton, Illinois, 2004, p. 228”.
[5]„Vezi Norman Geisler, Nu am destulă credinţă ca să fiu ateu, p. 221-229.”
[6]„Ibid. 2, p. 48-49”.

„99,5%, conform lui Strobel Lee, Pledoarie pentru Hristos, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2003, p. 68.”
„Ibid., p. 64.”
„Prin comparaţie cu alte texte Antice, al doilea cel mai bine reprezentat text este Iliada de Homer, pe care o avem în 643 de manuscrise grecești – cu 5.000 mai puţine decât cele ale Noului Testament – vezi Lee Strobel, Pledoarie pentru Hristos, p. 62.”
„Geisler Norman L. și Turek Frank, I Don’t Have Enough Faith to Be an Atheist, Crossway Books, Wheaton, Illinois, 2004, p. 228”.
„Vezi Norman Geisler, Nu am destulă credinţă ca să fiu ateu, p. 221-229.”
„Ibid. 2, p. 48-49”.