Realităţile alternative explorate în filme, seriale și jocuri video ne oferă o viziune fantezistă asupra a ceea ce «ar putea fi». Biblia însă ne prezintă o imagine uimitoare a ceea ce ar putea însemna viaţa pentru noi toţi.
În general, nu sunt un fan al filmelor sau serialelor de groază. Încă mai am o ușoară teamă de întuneric, ca să fiu sincer. Totuși, a existat un serial care m-a prins, iar acela a fost producţia Netflix Stranger Things. Încă din primul episod, povestea atrage printr-o mulţime de mistere, dar cel mai tulburător dintre ele este dispariţia tulburătoare a lui Will Byers, un băiat de 12 ani, despre care aflăm mai târziu că a ajuns într-o lume paralelă, Upside Down.
„Upside Down” este o dimensiune alternativă înfricoșătoare, plină de întuneric și monștri. Creează o atmosferă generală de groază, dar păstrează aceleași repere, aceleași clădiri și și aceeași geografie ca lumea normală. Deși a trecut mult timp de când am văzut primul sezon din Stranger Things, imaginile acelei lumi au rămas întipărite în mintea mea.
Realităţile alternative distopice sunt de mult timp un element obișnuit în genurile science-fiction și fantasy. Prima dată când am întâlnit această idee a fost în copilărie, când am jucat The Legend of Zelda: The Ocarina of Time (mai este oare o surpriză că am menţionat această serie într-un alt articol al meu?) în anul 1998. În The Ocarina of Time, jucătorul călătorește înainte și înapoi între prezentul plin de culoare și pașnic și un viitor întunecat condus de un rege malefic.
Întotdeauna m-a fascinat ideea unei povești care se desfășoară în paralel cu propria noastră poveste. Iar popularitatea unor filme și seriale precum Marvel’s What If…?, Everything Everywhere All At Once sau al cărţii The Midnight Library arată că acest fel de povești iî interesează pe mulţi alţii.
Întotdeauna m-a fascinat ideea unei povești care se desfășoară în paralel cu propria noastră poveste.
Morala acestor povești este, de obicei, că realitatea alternativă are un mod de a influenţa sau de a clarifica povestea noastră actuală (sperăm că într-un sens pozitiv). Așa că acest lucru mă face să întreb: există oare o poveste alternativă reală care să schimbe felul în care privim viaţa de astăzi? Răspunsul este un „da” categoric.
Dar nu este vorba despre o lume în care devenim eroi cu superputeri ori milionari peste noapte sau ajungem să trăim într-un univers acoperit de apă, unde toţi suntem jumătate oameni, jumătate pești și trăim exact aceleași vieţi. Este vorba despre ceva mult mai profund. Cred că această poveste alternativă se găsește în Biblie și vreau să subliniez că nu consider relatările biblice povești dintr-o altă dimensiune sau dintr-o realitate paralelă. Dimpotrivă, cred că ele vorbesc despre evenimente reale, istorice.
Biblia face însă ceva mai mult: ne oferă o altă perspectivă asupra viitorului omenirii. Ne arată nu doar cine am fost, ci și cine am putea deveni. Permiteţi-mi să vă conduc într-o călătorie pentru a explora această imagine alternativă a umanităţii.
Lumea așa cum a fost creată
Această poveste a devenit atât de obișnuit încât, pentru mulţi oameni, și-a pierdut impactul. Dumnezeu creează universul cu intenţie și ordine, aducând la existenţă lumina, cerul, pământul, mările, plantele, stelele, animalele și, în cele din urmă, omenirea. Oamenilor, creaţi după chipul Său, li se acordă demnitatea relaţiei și responsabilitatea de a avea grijă de lucrurile create. Dumnezeu declară că totul este „foarte bun”. Ceea ce face povestirea creaţiei din Geneza atât de puternică nu este doar modul în care începe, ci felul în care vorbește despre noi. În multe povestiri antice, creaţia izvorăște din conflict. Zeii se luptă, iar lumea se naște din haos. Oamenii sunt adesea creaţi ca un element secundar sau ca niște slujitori care au rolul de a satisface nevoile zeilor.
Geneza spune o poveste foarte diferită. Ea insistă că există un singur Dumnezeu. El nu se luptă: El vorbește, iar creaţia răspunde. Lumea nu este rezultatul unui accident violent. Nu este un loc fără sens, născut din haos, ci o creaţie rânduită cu înţelepciune și bunătate. În centrul acestei bunătăţi se află omenirea. Nu suntem sclavi și nici resurse de care se poate dispune; Geneza spune că suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că fiecare viaţă umană are demnitate, valoare și scop. Suntem chemaţi să construim relaţii, să avem grijă de ceea ce ne-a fost încredinţat și să participăm la binele lumii create. Geneza ne transmite acest mesaj: Nu ești un accident. Nu ești de unică folosinţă. Nu ești uitat. Ești creat după chipul lui Dumnezeu, cu un scop, chemat la o relaţie profundă, învestit cu încredere.
Știm că, după acest început luminos, povestea omenirii ia o întorsătură tristă, odată ce omenirea a fost coruptă de păcat. Dar în acest început vedem imaginea ideală a omenirii – viaţa pe care ar fi trebuit să o trăim: să domnim împreună cu Dumnezeu și să îngrijim ceea ce a creat.
Lumea despre care a vorbit Isus
Dacă mergem mai departe în această poveste, trecând peste secole de urcușuri și coborâșuri, ajungem la viaţa și cuvintele lui Isus. El susţine că este Fiul lui Dumnezeu, dar vine în lumea noastră într-un mod care a presupus multă umilinţă. Trăiește viaţa pe care am fost creaţi să o trăim. Înţelege acest plan original, apoi îl aplica și îl transmite urmașilor Săi,.
În Evanghelia după Matei, cea mai profundă expunere a acestei viziuni se găsește în capitolele 5–7, cunoscute sub numele de Predica de pe Munte. Aici, Isus conturează o imagine radical diferită a felului în care ar trebui să trăiască oamenii.
Poate că instinctul nostru este să-i dominăm pe cei din jur pentru a obţine ceea ce ne dorim. Isus însă spune: „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!” (Matei 5:5). În locul răzbunării și al principiului „ochi pentru ochi”, El ne cheamă să ne iubim dușmanii și să ne rugăm pentru cei care ne persecută (Matei 5:44). Iar atunci când suntem copleșiţi de grijile vieţii, ne îndeamnă: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33).
Aș putea da multe alte exemple din învăţăturile Sale, dar cred că imaginea este clară. Isus Își cheamă urmașii să trăiască diferit de restul lumii, după valori care par răsturnate pentru cei din jur. Cu alte cuvinte, ei sunt chemaţi să trăiască încă de acum după regulile „poveștii alternative” pe care Dumnezeu o scrie, chiar dacă încă fac parte din lumea de astăzi. Însă Biblia merge și mai departe.
Lumea pe care Dumnezeu o pregătește pentru noi
Dar Biblia nu se oprește aici. Ea promite că va veni o zi în care această lume, care astăzi pare atât de îndepărtată de experienţa noastră, nu va mai fi doar o realitate spre care privim cu speranţă, ci însăși realitatea în care vom trăi. Ultima carte a Bibliei, Apocalipsa – misterioasă și bogată în imagini simbolice – dezvăluie finalul istoriei: „Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: «Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut»” (Apocalipsa 21:3-4).
Într-o zi, istoria lumii se va încheia, iar omenirea va deveni ceea ce Dumnezeu a intenţionat de la început să fie. Lumea noastră frântă va fi restaurată. Moartea, durerea și lacrimile vor dispărea. Ceea ce astăzi pare doar o promisiune pe paginile Scripturii va deveni realitatea în care vom trăi.
Aleg să-mi trăiesc viaţa așa cum mă cheamă Dumnezeu: după modelul pe care li l-a dat lui Adam și Evei în Eden și pe care Isus l-a arătat urmașilor Săi ca fiind posibil, în așteptarea zilei în care El Se va întoarce. De aceea citesc Biblia iar și iar, pentru a acumula cunoștinţe, dar mai ales pentru a-mi lăsa viaţa modelată de povestea pe care Dumnezeu o spune. Vreau ca povestea Lui să devină și povestea mea, chiar dacă, privită din perspectiva lumii, pare cu susul în jos.
Josh Stothers este muzician, realizator de podcasturi și pastor. Locuiește și slujește în Sydney, Australia. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.
