Lucrarea (încă) neîncheiată a lui Dumnezeu

De la imaginea templului din Ierusalim până la evenimentele prezise în ultimele pagini ale Apocalipsei, Biblia indică un viitor în care Dumnezeu va duce la bun sfârșit ceea ce a început.

Are Dumnezeu o lucrare neterminată? Cu siguranţă. Înainte de a Se înălţa la cer, Isus le-a promis ucenicilor că Se va întoarce pe pământ. Creștinii au numit acest eveniment „a doua venire”. Este o promisiune care a fost repetată de urmașii Săi din primul secol până astăzi. Este, de asemenea, o promisiune care nu a fost încă îndeplinită. Într-un anumit sens, e o lucrare rămasă neîncheiată. De aceea, întrebarea care a răsunat de-a lungul secolelor este aceeași: Când va reveni Hristos? Nu este o întrebare nouă. Ucenicii L-au întrebat pe Iisus: „Care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” (Matei 24:3).

Templul din Ierusalim

Discuţia a început în timp ce Iisus și ucenicii Săi părăseau templul din Ierusalim. A spune că templul era impresionant înseamnă prea puţin. Ridicat de Irod cel Mare, cunoscut pentru grandioasele sale proiecte de construcţie, templul domina întreaga regiune. Irod construise și portul Cezareea, botezându-l după împăratul roman Cezar, din calcul politic. Deși propriul său palat era somptuos, templul din piatră albă era cea mai spectaculoasă clădire din Palestina și putea fi zărit de departe de călătorii care se apropiau de Ierusalim.

În timp ce ucenicii apreciau frumuseţea diferitelor clădiri ale templului, Iisus le-a răspuns vorbind despre distrugerea acestuia: „Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată” (Matei 24:2). Cu toate acestea, Iisus vorbea despre ceva mai mult decât distrugerea templului. El vorbea și despre întoarcerea Sa pe pământ și despre evenimentele din timpul sfârșitului. Cel puţin așa au înţeles ucenicii. Ei L-au întrebat pe Iisus: „Când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?” (Matei 24:3)

Semnele sfârșitului

Ca răspuns, Iisus face referire la o listă de semne care vor fi văzute înainte de venirea Sa, incluzând profeţi falși și mântuitori falși, războaie între naţiuni, foamete și cutremure, răspândirea fărădelegii; lista este destul de lungă și merită studiată (Matei 24:4-14). Istoria demonstrează că majoritatea semnelor, dacă nu chiar toate, s-au împlinit, chiar de mai multe ori, în mai multe locuri. Aceasta este o altă dovadă că această discuţie se referă la o temă mai amplă decât cea legată de templu.

Avertizarea lui Iisus este limpede: „De aceea, vegheaţi, pentru că nu știţi în ce zi va veni Domnul vostru” (Matei 24:42). Acesta nu este nici un mesaj codat – suntem chemaţi să fim conștienţi de ceea ce se întâmplă în jurul nostru și să Îi răspundem lui Hristos prin faptul de a-L urma.

Modele pentru a aștepta înţelept a doua venire

Iisus a accentuat în mod special importanţa pregătirii personale pentru revenirea Sa și a folosit trei pilde pentru a transmite acest adevăr.

Prima este pilda celor zece fecioare, dintre care cinci sunt înţelepte, iar cinci nechibzuite. Cele înţelepte sunt pregătite pentru orice eventualitate, chiar și pentru întârzierea mirelui. În schimb, celelalte își termină untdelemnul din candele și sunt nevoite să plece și să caute noi rezerve tocmai la miezul nopţii. Mesajul lui Iisus este limpede: „Vegheaţi dar, pentru că nu știţi nici ziua, nici ceasul” (Matei 25:13).

A doua pildă vorbește despre un stăpân care pleacă într-o călătorie și își încredinţează averea celor trei slujitori ai săi. Unuia îi lasă cinci talanţi, altuia doi, iar celui de-al treilea unul singur. Primii doi folosesc ceea ce au primit și își dublează câștigul, însă ultimul își ascunde talantul în pământ, hotărât să-l păstreze până la întoarcerea stăpânului. Atunci când revine, stăpânul îi răsplătește pe cei doi slujitori credincioși și harnici, dar îl osândește pe cel care nu a făcut nimic cu darul primit, aruncându-l în locul unde este „plânsul și scrâșnirea dinţilor” (Matei 25:30). Pilda ne cheamă să folosim cu credincioșie tot ceea ce Dumnezeu ne-a încredinţat, cât încă avem vreme să o facem. „Vegheaţi dar, pentru că nu știţi nici ziua, nici ceasul” (Matei 25:13).

Cea de-a treia pildă ne îndreaptă atenţia spre modul în care îi tratăm pe semenii noștri. Am răspuns nevoilor celor flămânzi, însetaţi, aflaţi în suferinţă? Iisus afirmă că fiecare gest făcut pentru cei neajutoraţi este făcut chiar pentru El: „Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut” (Matei 25:40). Iar acest fel de slujire deschide porţile Împărăţiei lui Dumnezeu.

Scriitorul Nathan Brown rezumă această idee: „Da, Isus le-a oferit ucenicilor semne care aveau să le slujească drept repere (vezi Matei 24), însă, mai presus de toate, le-a lăsat un model după care să trăiască și să aștepte cu credincioșie și înţelepciune (vezi Matei 25).”

Raţionamentul lui Petru

Vorbind despre revenirea lui Hristos, apostolul Petru avertizează: „Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, şi vor zice: «Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!»” (2 Petru 3:3,4). Dar ironiile și necredinţa nu schimbă adevărul: Iisus revine. Iar El lucrează după un calendar divin, nu după așteptările sau calculele omenești.

Petru spune că batjocoritorii trebuie să-și amintească că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor, Cel care a chemat la existenţă cerurile și pământul prin puterea Cuvântului Său. Prea mulţi, spune el, „înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei” (2 Petru 3:5). Pe de altă parte, din perspectiva lui Dumnezeu, „o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi” (2 Petru 3:8). Întârzierea revenirii Sale nu este un semn de neputinţă sau de uitare, ci expresia răbdării Sale. Dumnezeu nu dorește pierderea nimănui, ci oferă fiecărui om șansa de a se întoarce la El.

Apostolul își încheie argumentaţia cu un avertisment solemn: „Ziua Domnului va veni ca un hoţ” (2 Petru 3:10). Acesta este un adevăr care merită să ne însoţească în fiecare zi, în timp ce așteptăm revenirea Domnului.

A doua venire împlinește promisiunea Lui

Iisus ne-a prevenit asupra vremurilor grele care vor veni pentru urmașii Săi și pentru alţii în această perioadă de așteptare. Vor exista războaie și ameninţări cu războaie, iar cei care aleg să vestească Evanghelia vor întâmpina încercări și împotrivire. Totuși, în mijlocul acestor realităţi, El rostește unele dintre cele mai mângâietoare cuvinte din Scriptură: „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi, după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo” (Ioan 14:1-4).

Iisus va reveni pentru a face toate lucrurile noi. Venirea Lui va pune capăt durerii, nedreptăţii și suferinţei care au marcat existenţa omenirii pe această planetă măcinată de păcat. Acela va fi momentul în care lucrarea lui Dumnezeu cu planeta noastră va fi încheiată cu succes. Întoarcerea lui Iisus este o promisiune. Una care nu s-a împlinit încă, dar putem avea încredere în Cel care a făcut promisiunea. Știm că va veni o zi în care Isus Se va întoarce și Dumnezeu va duce la bun sfârșit ceea ce a început.

Biblia se încheie cu aceste cuvinte de promisiune și de speranţă: „Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând” (Apocalipsa 22:20). Iar răspunsul bisericii răsună peste veacuri: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20). Urmează apoi binecuvântarea finală: „Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin” (Apocalipsa 22:21).

Teologul australian Leon Morris notează cu privire la acest pasaj biblic: „Încrederea lui Ioan nu se bazează în final pe eforturile umane pentru a îmbunătăţi starea omenirii, ci pe un Dumnezeu activ și viu, a cărui iubire și mânie sunt deopotrivă revelate în evenimentele istoriei umane, un Dumnezeu care a jucat un rol decisiv în acea istorie atunci când L-a trimis pe Isus Hristos printre noi.”

Același Dumnezeu care urmărește binele copiilor Săi Îl va trimite din nou pe Fiul Său pentru a-Și aduna copiii. Vor fi un cer nou și un pământ nou, iar Noul Ierusalim va coborî din cer. Atunci pacea adevărată și bunăvoinţa deplină vor domni pe pământ. Și doar atunci se va încheia lucrarea lui Dumnezeu pentru această lume, iar noi vom avea oportunitatea glorioasă de a vedea împlinirea planurilor Lui desăvârșite.

Bruce Manners este fost editor al revistei Signs of the Times Australia, între anii 1989 și 2003. În prezent este pensionat și locuiește în Melbourne, Australia. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.