Pentru că vitamina B12 joacă un rol vital în organism, iar lipsa ei poate avea consecinţe grave este necesar să ne informăm din surse veridice.
O căutare obişnuită pe Internet furnizează o mulţime de date liniştitoare. De exemplu, că vitamina B12 s-ar afla în cantităţi suficiente în unele alge, în varza murată, în borş, în tătăneasă; că deficienţa de vitamina B12 este mai frecventă la cei care consumă carne decât la vegetarieni; că bacteriile din gură sau intestinul omului sintetizează vitamina B12 etc.
Datele despre vitamina B12 disponibile pe website-urile româneşti – şi nu numai – prezintă lacune serioase.
Din nefericire, datele despre vitamina B12 disponibile pe website-urile româneşti – şi nu numai – prezintă lacune serioase, iar acurateţea informaţiilor este nesatisfăcătoare. După cum reiese dintr-o evaluare sistematică publicată în 2011, chiar şi paginile bine poziţionate în ierarhia Google se caracterizează prin omisiuni esenţiale şi conţin informaţii eronate sau scoase din context, care pot expune la riscuri serioase utilizatorii nedeprinşi să abordeze critic sursele din mediul online.[1]
De pildă, pe una dintre aceste pagini se recomandă persoanelor cu tulburări psihice să crească nivelul de vitamina B12 prin consumarea unui sfert de kilogram de ficat crud zilnic, timp de o săptămână. Dacă ar fi pusă în aplicare, această recomandare ar putea duce la acumularea unor doze toxice de vitamina A (retinol).
Ce spun cercetările știinţifice
Vitamina B12 este sintetizată de bacterii şi se găseşte numai în alimentele de origine animală. Hrana de origine vegetală poate să conţină cantităţi semnificative de vitamina B12 numai în măsura în care aceasta a fost adăugată la procesare. Nu există vitamina B12 biologic activă în vegetale: fie acestea spanac, aloe vera, ciuperci, spirulină, tempeh etc.
Nu există vitamina B12 biologic activă în vegetale.
De fapt, nici drojdia nu conţine vitamina B12, cu excepţia sortimentelor îmbogăţite cu cobalamină la prelucrare. Vitamina B12 evidenţiată în anumite alge marine (de ex. nori) nu reprezintă o sursă sigură de vitamină bioactivă. Mai mult, aceste forme analoge ale vitaminei B12 ar putea chiar bloca metabolismul vitaminei „adevărate“.[2],[3] Conţinutul de vitamina B12 al spirulinei, conform Laboratorului de date nutriţionale al Departamentului
de Agricultură din SUA (USDA Nutrient Data Laboratory) este: 0,00 mcg (zero).
Ce spun societăţile vegetarienilor
Potrivit Societăţii Vegetariene din Regatul Unit al Marii Britanii, „consensul actual al nutriţioniştilor este că nicio sursă alimentară vegetală nu constituie o sursă sigură de vitamină B12.“[4]
Jack Norris, specialist dietetician din SUA şi un activ susţinător al dietei vegetariene, consideră că „singurul aliment vegetal care a fost testat în ce priveşte activitatea vitaminei B12, prin aplicarea standardului ideal, şi anume reducerea nivelului de acid metil malonic în organismul uman, este alga nori (din Japonia), sub formă uscată şi proaspătă.
Algele nori uscate au înrăutăţit statusul acidului metilmalonic, indicând că pot să reducă nivelul seric de vitamină B12 şi posibil să dăuneze persoanelor cu deficienţă de vitamina B12. La administrarea algelor nori sub formă proaspătă, nivelul de acid metilmalonic a rămas aproximativ neschimbat, indicând că nu au deteriorat statusul de vitamina B12, dar
nici nu l-au ameliorat.“[5]
Şi „Ghidul de nutriţie“, publicat pe site-ul oficial al Societăţii Vegetarienilor din România, reafirmă poziţia deja cunoscută a altor societăţi vegetariene: „Niciun aliment vegetal, nefortificat (nici măcar algele marine şi tempeh) nu reprezintă o sursă sigură de vitamina B12.“[6]
Alte mituri din constelaţia Vitamina B12
Existenţa vitaminei B12 în plante nu este singurul mit cu posibile consecinţe nefaste. Nu puţini sunt cei care consideră că deficienţa de vitamină B12 nu este atât de frecventă şi nici atât de gravă precum ar lăsa specialiştii să se înţeleagă.
De fapt, unii susţin că deficienţa de vitamina B12 este mai frecventă la consumatorii de carne decât la vegetarieni sau inexistentă la cei care consumă o dietă vegană, crudivoră. În realitate, numeroase studii, dintre care unele efectuate chiar de susţinători ai dietei vegetariene, au constatat contrariul.
Este necesar şi bine să ne asigurăm în mod temeinic că informaţiile obţinute sunt bazate pe dovezi solide.
Alţi vegetarieni trăiesc cu convingerea că deficienţa poate fi depistată şi tratată foarte uşor şi oricând. În realitate, există studii care au arătat că măsurarea vitaminei B12 din ser și testul Shilling nu sunt suficiente şi aproximativ 50% dintre persoanele cu boală carenţială subclinică au niveluri de vitamina B12 normale. [7], [8] Şi lista ar putea continua.
În concluzie, având în vedere că vitamină B12 joacă un rol vital în organism şi că lipsa ei poate avea consecinţe grave[9], nu trebuie să ne mulţumim cu primul răspuns care ne confirmă aşteptările sau convingerile anterioare, ci este necesar şi bine să ne asigurăm în mod temeinic că informaţiile obţinute sunt bazate pe dovezi solide, verificabile prin metode obiective.
