Sabatul ca formă de evadare din cotidian

1369

„Viaţa este mult mai importantă decât câștigarea următorului meu caz", a afirmat un avocat american al cărui obicei religios poate părea pentru mulţi cel puţin ciudat. Cu trei decenii în urmă, într-o vineri, Mathew Hoffman, un tânăr absolvent de drept, aștepta să audă rezultatul juraţilor cu ocazia primului său proces. Acest lucru nu s-a mai întâmplat fiindcă Hoffman s-a decis să plece.

Pentru o clipă a resimţit o stare de conflict în interiorul său, dar și-a continuat drumul. Ca un evreu religios, Hoffman trebuia să ajungă la timp acasă fiindcă începea Sabatul.

Acum, cu o carieră impresionantă în spatele său,  Hoffman spune că nu regretă decizia de a părăsi primul proces înainte de finalizarea lui, acesta fiind, de altfel, obiceiul său în ultimii treizeci de ani. Mai mult de atât, Hoffman a declarat că „nu face un secret” faţă de clienţii săi din principiile sale religioase, fapt care îi determină pe aceștia să aprecieze etica sa ca fiind situată la „cel mai înalt nivel”.

Pentru majoritatea celor care sunt activi în câmpul muncii, încercarea de a pleca de la lucru în timpul unor momente importante pare aproape imposibilă. Cu toate acestea, un număr considerabil de evrei americani – aproximativ 500.000 – care respectă Sabatul refuză să mai fie implicaţi în job-urile lor pentru o perioadă de cel puţin 24 de ore, încetând nu doar activitatea începând de vineri de la apusul soarelui, ci dezactivând chiar telefoanele și computerele, menţionează Huffington Post.

Cei care respectă obiceiurile tradiţionale de Sabat folosesc timpul pentru a studia, a merge la sinagogă și a lua parte la mese rituale. Un astfel de caz este și Joe Lieberman, care a ţinut Sabatul în timpul lungii sale cariere ca senator american de Connecticut, dar și în campania electorală pentru poziţia de vice-președinte. El a spus că acest ritual săptămânal l-a ajutat să fie eficient în celelalte șase zile, fiind convins că în lipsa Sabatului nu ar fi ajuns niciodată ceea ce este. „Nu știu cum aș putea fi un senator al Statelor Unite și să nu respect Sabatul”, a declarat Lieberman într-un interviu recent.

Acest angajament de ordin religios ce implică deconectarea de la rutina zilnică îi inspiră atât pe evreii secularizaţi, cât și pe non-evrei. Există, totuși, anumite diferenţe de percepţie. Deși musulmanii și creștinii respectă obiceiul de a lua o zi liberă de la locul de muncă, în zilele de vineri, respectiv duminică, acest fapt nu necesită neapărat o detașare de lucrurile cotidiene, consideră jurnalista Jillian Berman, pentru Huffington Post.

Însă nu toţi evreii se raportează faţă de religia lor într-un sens tradiţional. Un nou sondaj Pew Research Center, atestă faptul că 62% dintre evreii americani consideră că iudaismul este în mare parte asociat cu cultura sau cu valorile strămoșilor și doar 15% îl asociază cu credinţa religioasă. „Ei spun doar că dacă te-ai născut evreu, ai crescut ca evreu și te-ai convertit la creștinism, încă te poţi considera un evreu”, a declarat Alan Cooperman, director adjunct al Pew Research Center.

Un astfel de caz de atașament cultural faţă de iudaism poate fi considerat Dan Rollman, iniţiator al Zilei Naţionale a Deconectării, care, deși este evreu, nu s-a considerat niciodată o persoană religioasă, însă s-a alăturat unui grup de prieteni și a promis că o dată pe săptămână se va detașa de tehnologie, va petrece timp cu familia și prietenii. „Cred că am lucrat din greu în această săptămână și acum am nevoie de o zi care, indiferent cât de ocupat sau stresat sunt, să fie ziua mea liberă”, a explicat Rollman . „Este o șansă de a-mi reîncărca bateriile și a îmbrăţișa cu adevărat conceptul de Sabat, așa cum funcţionează de secole”.

O atitudine similară faţă de ziua de odihnă, cu conotaţii preponderent laice și recreative, poate fi întâlnită și în creștinismul contemporan. Din această perspectivă, poate fi înţeles semnalul de alarmă tras de fostul suveran pontif, Papa Benedict al XVI-lea, care, citat de Reuters, constata că „societăţile occidentale au transformat duminicile în zile în care activităţile recreative au eclipsat semnificaţia creştină tradiţională a zilei – să-I dedici timp lui Dumnezeu”.

În același sens poate fi perceput și anul sabatic, care este o adaptare laică a sărbătorii religioase. Din dorinţa de a călători, de a evada din monotonie sau pur şi simplu pentru a-şi îmbunătăţi performanţele, angajaţii îşi plănuiesc o pauză de lucru în apogeul carierei. În Marea Britanie, circa 20% dintre companii au chiar o politică a anului sabatic. România este încă departe de un asemenea model, însă obiceiul anului de concediu prinde tot mai mult contur, fără a avea, însă, implicaţii religioase.