Ai crezut vreodată o minciună? Cu toţii, mai devreme sau mai târziu, am fost victime ale înșelăciunii. Ce ai simţit când ai descoperit adevărul? Mânie? Durere? Confuzie? Pentru prietenul meu Sam, care traversa o perioadă de suferinţă fizică și psihică, adevărul nu a fost doar o revelaţie șocantă, ci o intervenţie salvatoare, venită direct din partea lui Dumnezeu.
Oricine îl cunoaște pe Sam poate confirma că este un tip plin de umor, afectuos, căruia îi place să vorbească cu oamenii. De fapt, în interacţiunile mele profesionale cu el, am învăţat repede că trebuie să rezerv un supliment de jumătate de oră pentru fiecare vizită pe care i-o făceam, știind că, asemenea unui căţel jucăuș care te trage de pantaloni, Sam nu mă va lăsa să plec prea ușor. Totuși, cu ocazia uneia dintre vizitele făcute la locul lui de muncă, am remarcat imediat o schimbare radicală în comportamentul lui: Sam era copleșit de o stare profundă de depresie.
— Ce s-a întâmplat, Sam? l-am întrebat.
— Nu vreau să vorbesc despre asta! a izbucnit el, iritat. Doar fă-ţi treaba!
Era evident că acesta nu era Sam pe care îl cunoșteam, dar mi-am continuat activitatea fără să insist. Mi s-a părut neobișnuit că Sam nu mă urmărea și nu vorbea fără oprire în timp ce îmi desfășuram activitatea de evaluare. La final, ne-am așezat să discutăm concluziile, dar, înainte de a-l ruga să semneze raportul, l-am avertizat:
— Nu plec, Sam, până nu-mi spui ce se întâmplă.
A încercat să găsească scuze pentru comportamentul său, dar nu l-am crezut și l-am rugat să fie sincer cu mine. Ce mi-a mărturisit atunci m-ar fi tulburat foarte tare, dacă nu aș fi știut ce spune Biblia despre situaţia dificilă prin care trecea.
Se întorc printre noi cei care au murit?
Sam a început să-mi povestească despre mama lui, pe care o iubise foarte mult și pe care o îngrijise până la moartea ei, care avusese loc recent. Era foarte limpede că se afla încă în perioada de doliu, dar expresia de suferinţă de pe chipul lui sugera că în spatele poveștii se afla mai mult decât durerea pierderii. Ezitând, Sam mi-a mărturisit că o vedea regulat pe mama lui decedată. Apărea noaptea, trezindu-l din somn, dar și în locuri neașteptate – în mașina lui, în timp ce conducea, și chiar la locul de muncă. Nu zicea nimic, doar îl fixa cu o privire pătrunzătoare.
Ezitând, Sam mi-a mărturisit că o vedea în mod regulat pe mama lui decedată.
Vizitele ei îi epuizaseră răbdarea, somnul și acum și sănătatea mintală. Sam nu mai voia decât ca mama lui să îl lase în pace. Ca să o convingă să plece, vorbise de nenumărate ori cu fantoma și chiar îl rugase pe preotul ortodox să se roage pentru el și să stropească toată casa cu apă sfinţită. Nimic nu funcţionase. Crezând că Sam suferă de o tulburare fizică sau mintală, fratele lui, care era medic, a făcut demersurile ca Sam să fie supus unei evaluări fizice și psihiatrice complete.
După ce am ascultat necazurile lui Sam, i-am spus:
— Sam, nu cred că suferi de o tulburare fizică sau mintală, ci de o tulburare spirituală. Dacă ești dispus să vii la mine acasă pentru un studiu biblic, sunt sigur că Dumnezeu te va elibera de ceea ce te chinuie.
Disperat să găsească alinare, Sam a acceptat.
Scriptura are răspunsuri despre starea celor care au murit
În zilele de dinaintea studiului biblic, lucrurile au început să devină foarte ciudate. Într-o noapte, Sam s-a trezit auzind voci deasupra lui, inclusiv zgomote făcute de copii care râdeau și se jucau. Deoarece Sam locuia la ultimul etaj al blocului, a concluzionat că vocile proveneau de la sufletele celor plecaţi din viaţă și aflate în cer.
Atunci când Sam a venit să studiem împreună, mi-am dat seama că nu era convins că studiul Bibliei îi va rezolva problemele, dar ne-am rugat și am deschis Cuvântul lui Dumnezeu. Studiul nostru a început cu creaţia omului: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7). Unele traduceri folosesc expresia „fiinţă vie”. Apoi am trecut la cartea Eclesiastul, scrisă de regele Solomon, care descrie cum, la moarte, sufletul viu încetează să existe, deoarece suflarea de viaţă părăsește trupul: „până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12:7).
În ceea ce privește gândurile, emoţiile sau acţiunile celor care au decedat, Solomon afirmă clar: „Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult au şi pierit şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.” (Eclesiastul 9:5,6). Sam și cu mine am încheiat studiul observând că Biblia descrie moartea ca pe un somn, în care nu ești conștient: „Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când îşi dă sufletul, unde mai este? Cum pier apele din lacuri şi cum seacă şi se usucă râurile, aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui” (Iov 14:10-12; vezi și Ioan 11:11-14; Faptele apostolilor 7:59-60).
Pentru Sam era evident că fiinţa care părea a fi mama lui decedată nu era, de fapt, mama lui.
— Biblia ne spune că aceia care au murit dorm în mormintele lor până la înviere, l-am asigurat pe Sam. Ei nu se pot întoarce să-i bântuie pe cei vii. De fapt, cred că vizitatorul tău este de fapt un demon deghizat!
Apoi am adăugat, avertizându-l pe Sam:
— Chiar dacă adevărul din Biblie te-a eliberat acum, nu te mira dacă demonul se întoarce să-ţi testeze înţelegerea despre moarte! Dacă se va întâmpla asta, va trebui să-l înfrunţi în numele lui Iisus.
Demonii care iau chipul celor care au murit
La fel de sigur cum soarele răsare pe cer în fiecare dimineaţă, demonul care se dădea drept mama lui Sam a reapărut aproximativ o săptămână mai târziu. Amintindu-și cuvintele mele, Sam i-a poruncit în numele lui Iisus să plece și să nu se mai întoarcă niciodată. În acel moment, a dispărut pentru totdeauna din viaţa lui. Sam era nespus de bucuros. Acum știa că adevărul lui Dumnezeu era cel care l-a eliberat din plasa minciunilor dușmanului.
Educaţia creștină a lui Sam era impregnată de tradiţie și de ceremonii, dar săracă în cunoașterea Bibliei. Ca mulţi oameni din zilele noastre, el credea că sufletul omului este nemuritor și că putem comunica cu cei care au murit. Această minciună venită de la tatăl minciunii (Satana) are o influenţă deloc neglijabilă asupra unei mari părţi a lumii.
Dumnezeu numește „urâciune” comunicarea cu cei care au murit (Deuteronomul 18:9-12). El ne avertizează să nu ne lăsăm înșelaţi de șiretlicurile dușmanului. „Dacă vi se zice însă: «Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc!», răspundeţi: «Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii? La lege şi la mărturie!». Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8:19,20).
Dumnezeu numește „urâciune” comunicarea cu cei care au murit.
În ceea ce-l privește demonul care îl chinuia pe Sam, m-am întrebat întotdeauna de ce nu i-a vorbit niciodată – până când am citit în Evanghelia lui Luca că Iisus a scos un demon mut (vezi Luca 11:14). Chiar dacă Satana însuși se deghizează în înger de lumină (2 Corinteni 11:14), nu trebuie să cădem victime înșelăciunilor lui. Avem nevoie să ne ţinem strâns de Cuvântul lui Dumnezeu, care este sursa noastră de adevăr și standardul după care evaluăm fiecare experienţă.
Gregory John este autor și creștin adventist de ziua a șaptea, care trăiește în Statele Unite. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia
