Violenţa în numele lui Dumnezeu, mai mult decât o eroare

451

Papa Francisc a iniţiat un apel pentru pace în Egipt, în timpul unuia dintre ultimele sale discursuri. Liderul catolic a condamnat pe cei care recurg la violenţă în numele credinţei, informează The Christian Post. Papa s-a concentrat pe un pasaj din Scriptură care, în interpretarea pontifului, „duce la confuzie sau neînţelegere". Textul creștin la care a făcut referire este cel în care Iisus Hristos a afirmat că nu a venit să aducă pacea, ci sabia. Papa Francisc i-a încurajat pe creștini să Îl plaseze pe Dumnezeu în centrul vieţii lor, și nu doar ca un simplu decor.

Papa Francisc a iniţiat un apel pentru pace în Egipt, în timpul unuia dintre ultimele sale discursuri. Liderul catolic a condamnat pe cei care recurg la violenţă în numele credinţei, informează The Christian Post. Papa s-a concentrat pe un pasaj din Scriptură care, în interpretarea pontifului, „duce la confuzie sau neînţelegere". Textul creștin la care a făcut referire este cel în care Iisus Hristos a afirmat că nu a venit să aducă pacea, ci sabia. Papa Francisc i-a încurajat pe creștini să Îl plaseze pe Dumnezeu în centrul vieţii lor, și nu doar ca un simplu decor.

În opinia Suveranului Pontif, Biblia nu autorizează deloc folosirea forţei pentru a răspândi credinţa. Adevărata forţă a creştinului constă tocmai în renunţarea la orice violenţă. „Credinţa şi violenţa sunt incompatibile! În schimb, credinţa şi tăria merg împreună. Creştinul nu este violent, ci este tare. Şi cu ce tărie? Aceea a blândeţii, forţa blândeţii, forţa iubirii", a mai menţionat Papa în predica duminicală.

 

În opinia jurnaliștilor de la Huffington Post, cuvintele lui Francisc sunt similare cu cele ale lui Dalai Lama, care a criticat, de asemenea, violenţa în numele religiei. Când a vorbit de atacurile asupra musulmanilor iniţiate de către budiști în Myanmar, liderul budist a afirmat că „a omorî oameni în numele religiei este de neconceput".

 

Nici Papa Benedict al XVI-lea nu a ezitat, atunci când a avut oportunitatea, să insiste pe această problemă. Potrivit Associated Press, Benedict a afirmat că „nicio circumstanţă nu poate justifica acte de terorism". De asemenea, antecesorul papei Francisc a devenit cunoscut pentru discursul pe care l-a ţinut în Germania, în care a citat un text medieval, în care a caracterizat anumite aspecte ale lui Mohammed ca „inumane", în special „comanda sa de a răspândi credinţa cu sabia".

 

În numele religiei s-au desfășurat unele dintre cele mai mari atrocităţi din istorie. Este dificil de explicat cum este posibil ca în numele lui Dumnezeu să fie mobilizate atâtea energii negative. „Războaiele sfinte" nu au constituit doar o emblemă a Evului Mediu. Ele continuă să își selecteze victimele și în zilele noastre. În centrul atenţiei comunităţii internaţionale, din acest punct de vedere, stă de multe ori islamismul.

 

Este justificată perceperea Islamului ca religie a violenţei?

 

În percepţia publică occidentală, religia islamică este percepută ca având un caracter violent. Mai mult de jumătate din creştinii evanghelici (52%) văd islamul ca „o religie violentă în esenţă", dezvăluie un raport din cadrul Barna Group, deşi doar un sfert (26%) din toţi adulţii americani au aceeaşi părere, conform Christian Post.

Luând poziţie faţă de această percepţie negativă, David Kinnaman, preşedinte al Barna Group, a declarat că „creştinii nu trebuie să îşi lepede convingerile religioase, dar este important să trăiască şi să lucreze cu compasiune şi binevoitori alături de membrii celei de-a doua religii predominante din lume". De asemenea, el a susţinut că „este important să vedem fiinţele umane dincolo de eticheta islamică în timp ce discernem diferenţele fundamentale între adepţii lui Iisus şi ai lui Mahomed."

 

Biblia și violenţa în numele lui Dumnezeu

 

Însă, nu doar Coranul este luat în discuţie atunci când se analizează caracterul agresiv al unor acţiuni cu substrat religios. Teologul Woodward, într-un articol publicat în Newsweek apelează la istorisirile violente din Biblie, spunând că „Biblia prezintă relatări de violenţă comisă în numele Domnului. Dumnezeul prezentat în primele cărţi ale Bibliei este într-adevăr nemilos în sprijinul pe care îl acordă israeliţilor, înecându-i în mare pe dușmanii acestora." În baza unei asemenea concepţii, istoria a înregistrat nenumărate acţiuni cu caracter violent, justificate printr-o argumentaţie religioasă. Teologul Samuele Bacchiochi afirmă că unii oameni încearcă să explice chiar și actele de terorism apelând la imaginile de violenţă din Biblie, ca justificare pentru a-i ucide pe cei care erau consideraţi „dușmani ai lui Dumnezeu", așa cum erau „războaiele sfinte".

Perceperea Bibliei ca izvor de violenţă l-a determinat pe Anatolii Doljenko, un om de știinţă din Stavropol, să ceară Procuraturii ca Vechiul Testament sa fie declarat ca text extremist și să fie interzis pe teritoriul Rusiei, iar cei care răspândesc această carte să răspundă penal, informează FrontPress. El acuză faptul că Vechiul Testament incită la ură interetnică, violenţă și genocid.

O primă încercare de a explica acţiunile uneori extrem de violente din Vechiul Testament i-a aparţinut lui Marcion, care în secolul al II-lea al erei creștine a susţinut că Dumnezeu din perioada vechi-testamentară este total diferit de cel din perioada lui Iisus Hristos. Această disociere a fost, însă, considerată o erezie de către biserica creștină și, până la această dată, teologii creștini nu au reușit să ajungă la un consens în ceea ce privește explicaţiile oferite.

Paleta de răspunsuri include însă și opinii precum cea a teologului John Hemer, care a încercat să armonizeze imaginile aparent contrastante ale lui Dumnezeu din perioada celor două testamente, afirmând că violenţa este un aspect central al Bibliei, deoarece „este o problemă a omului". Teologul susţine că „Biblia este, de fapt, povestea de trecere lentă, minuţioasă și, uneori, șovăitoare (a omului, n.r.) de la ideea unui Dumnezeu care este violent la un Dumnezeu care este iubire și nu are absolut nimic de-a face cu violenţa".

Insistenţa doar pe Vechiul Testament ca sursă a violenţei religioase este considerată de unii specialiști ca fiind incorectă. Teologii Gibson și Matthews susţin că există multe studii cu privire la violenţa în Vechiul Testament, în timp ce se ignoră sau se dă puţină atenţie Noului Testament. Ei consideră chiar „îngrijorătoare acele studii care abordează Noul Testament ca un fel de antidot pentru violenţa din Vechiul Testament".

 

Disputa cu privire la violenţa din perspectivă religioasă și maniera în care ea își poate găsi justificare în cărţile Sfinte, fie că este Biblia sau Coranul, continuă să suscite interes și opinii în contradictoriu din partea specialiștilor. Între timp, unele dintre percepţiile cu privire la această problemă alimentează pe plan global acţiuni agresive, în numele divinităţii, faţă de cei care au convingeri și modalităţi diferite de a înţelege lumea în care trăiesc.