Stresul poate conduce la apariţia cancerului la prostată

165

Un studiu anterior a descoperit că atunci când sunt stresaţi, bărbaţii tind să adopte o atitudine de tipul „luptă sau fugi". Anumite ramuri ale sistemului nostru nervos care sunt responsabile de funcţii involuntare, printre care şi acest mecanism de „luptă sau fugi" ar putea fi de vină pentru declanşarea şi răspândirea cancerului la prostată, susţin cercetătorii americani, citaţi de Daily Mail.

Atunci când sunt stresaţi, bărbaţii tind să adopte o atitudine de tipul „luptă sau fugi". Anumite ramuri ale sistemului nostru nervos care sunt responsabile de funcţii involuntare, printre care şi acest mecanism de „luptă sau fugi" ar putea fi de vină și pentru declanşarea şi răspândirea cancerului la prostată, susţin cercetătorii americani, citaţi de Daily Mail.

Cercetătorii de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din New York s-au concentrat asura sistemului nervos autonom, responsabil de funcţii automate, precum bătăile inimii. În acest sens, au efectuat teste atât pe şoarecii de laborator, cât şi pe ţesuturi umane, constatând că ambele ramuri ale sistemului nervos autonom (sistemul nervos simpatic şi sistemul nervos parasimpatic) influenţează apariţia cancerului.

Sistemul nervos simpatic (SNS) este responsabil de răspunsul „luptă sau fugi" care se manifestă în condiţii de stres, prin creşterea frecvenţei cardiace şi contracţiile vaselor de sânge. SNS contribuie la creşterea tumorilor prin generarea noradrenalinei (hormon de stres care pregăteşte organismul pentru a răspunde ameninţărilor prin mărirea pulsului şi permiterea trecerii fluxului de sânge din piele în muşchi), motiv pentru care cercetătorii subliniază legătura dintre momentele de stres şi cancerul de prostată. Noradrenalina se „fixează" de moleculele de pe suprafaţa celulelor canceroase, contribuind la eliberarea chimicalelor care activează cancerul.

Pe de altă parte, sistemul nervos parasimpatic (SNP), care contribuie la relaxarea corpului, îşi aduce mai târziu aportul în răspândirea tumorii în corp, prin eliberarea unor substanţe care transmit anumite semnale ţesutului conjunctiv din jurul celulelor canceroase, contribuind astfel la ruperea celulelor şi răspândirea afecţiunii în organism.

Oamenii de ştiinţă cred că tratamentul cu medicamente de tipul „beta-blockers", folosite pentru hipertensiune arterială şi anxietate ar putea creşte speranţa de viaţă a pacienţilor care suferă de cancer de prostată, deoarece acestea ajută la blocarea receptorilor noradrenalinei. Cu toate acestea, ei notează că sunt necesare studii viitoare pentru a demonstra dacă un astfel de tratament este util în cazul bolnavilor diagnosticaţi cu această afecţiune.