Sindromul de „burnout”, introdus de OMS în noua Clasificare Internaţională a Maladiilor

1450

În ultima actualizare a catalogului de boli din întreaga lume, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a introdus sindromul de „burnout”, descriindu-l ca „un sindrom ce rezultă din stresul cronic la locul de muncă și care nu a fost gestionat cu succes”.

Clasificarea Internaţională a Maladiilor (CIM), instrument folosit ca punct de referinţă pentru stabilirea diagnosticelor, a tendinţelor și realizarea statisticilor în domeniul sanitar, a adoptat în premieră sindromul de burnout în lista afecţiunilor medicale, după cum a declarat luni Tarik Jasarevic, purtător de cuvânt al OMS.

Burnout-ul a fost descris drept „un sindrom ce rezultă din stresul cronic la locul de muncă, negestionat cu succes” și a fost caracterizat prin 3 elemente – „senzaţie de epuizare”, „cinism sau sentimente negative asociate muncii” și „eficienţă profesională redusă”.

Sindromul a primit codul QD85 și a fost inclus în secţiunea destinată „problemelor asociate” ocupării forţei de muncă sau șomajului, OMS precizând că acesta „se referă în mod specific la fenomene asociate contextului profesional și nu ar trebui utilizat pentru a descrie experienţe din alte domenii ale vieţii”.

Lista actualizată a CIM, numită CIM-11, a fost adoptată în cea de-a 72-a reuniune mondială a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii și va intra în vigoare în ianuarie 2022.

CIM-11 recunoaște în premieră jocurile video ca obiect al dependenţei, etichetează comportamentul sexual compulsiv ca tulburare mintală și elimină transgenderismul din lista tulburărilor psihice.

Psihologul clinician Rachel Andrew afirmă că în ultimii 15 ani a văzut o creștere a numărului de persoane afectate de burnout care caută consiliere și crede că epuizarea se manifestă ca o metodă de apărare a organismului faţă de un nivel intolerabil de stres și de presiune, devenind „o afecţiune a timpului nostru”.

Consilierul organizaţional Robyn Vesey este de părere că epuizarea profesională reprezintă un simptom al organizaţiilor care se află în dificultate – un loc de muncă în care sunt promovate colaborarea, un sentiment al scopului comun și interacţiunile sănătoase este mai puţin susceptibil să-și împingă angajaţii spre burnout, comparativ cu cele care îi împovărează cu sarcini, determinându-i să se simtă vinovaţi de nerezolvarea lor și ducându-i astfel spre un punct în care nu mai fac faţă presiunii.

Profesorul Michael Leiter, de la Universitatea Deakin, Melbourne, spune că sindromul de burnout este semnul unei blocări într-o situaţie de criză, în care subiecţii simt că nu sunt eficienţi, că nu realizează nimic și că nu progresează la locul de muncă. Din segmentul profesional, criza este colportată și în alte domenii ale vieţii, mai ales că jobul modern înghite cantităţi din ce în ce mai mari de timp, devenind practic elementul central al existenţei. Cercetările efectuate de profesorul Leiter au arătat că ieșirea din criză presupune construirea unor relaţii pozitive, de susţinere reciprocă, la locul de muncă.

Tratarea burnout-ului este un fenomen tot mai dificil în iureșul vieţii moderne, declară psihologul organizaţional Peter Doyle, care subliniază dificultatea multor persoane de a încetini ritmul în care lucrează. Trebuie „să acceptăm faptul că mulţi dintre noi mărșăluiesc pe acordurile unei melodii create de cultura și mediul social din ultimele decenii, care nu poate fi benefică pentru bunăstarea fiinţei umane”, conchide Doyle.