De ce căscăm şi de ce este căscatul molipsitor

1646

Căscăm când suntem obosiţi, plictisiţi sau fără un motiv aparent. Dar mai ales atunci când cineva din jurul nostru o face. Ştiinţa distruge miturile asociate căscatului şi explică din ce motiv căscăm şi de ce este căscatul aşa de molipsitor.

Până recent se credea că organismul ar avea nevoie de oxigen şi aceasta ar determina căscatul, care ar creşte pulsul şi ne-ar împiedica să adormim. Însă explicaţia ştiinţifică este cât se poate de departe de adevăr, după cum arată Steven Platek, profesor de psihologie la Georgia Gwinnett College. Ştiinţa nu a demonstrat că acţiunea de a căsca nu asigură o cantitate mai mare de oxigen în sânge, ci dimpotrivă (după cum se arată în numărul din noiembrie-decembrie 2005 al revistei American Scientist).

Însă adevăratul motiv are legătură directă cu unul dintre cele mai importante organe ale corpului uman: creierul. Acesta foloseşte 40% din energia metabolică a corpului, ceea ce înseamnă că se încălzeşte şi mai repede decât alte organe. Prin urmare, căscatul are o funcţie de termoreglare. Aerisirea căilor respiratorii superioare duce la scăderea temperaturii fluxului sangvin, ducând sânge mai rece la celule şi determinând răcirea creierului.

În ceea ce priveşte contagiunea căscatului, acesta este molipsitor doar pentru 60-70% dintre oameni, potrivit unui studiu realizat de Departamentul de Psihologie de la Universitatea de stat din New York. Principala caracteristică a acestor oameni este nivelul ridicat de empatie, ceea ce explică şi fenomenul contagiunii în sine.

În prezent, nu există un studiu care să confirme ipoteza, ci doar câteva teorii care afirmă că rolul căscatului este acela de a-i aduce pe cei prezenţi la un loc, într-un anume moment, la aceeaşi stare fizică şi psihică. Mai concret, dacă un membru al grupului este somnoros, ceilalţi se vor simţi şi ei somnoroşi, iar grupul îşi va coordona activităţile în consecinţă.

O altă teorie sugerează că prin căscat se menţin vigilenţa şi nivelul de alertă în grup.