Vegetari-cum? Provocările unei lumi nepregătite pentru o dietă sănătoasă

26

România pare să se desprindă încet-încet de mentalitatea potrivit căreia cei care nu consumă carne ies în pierdere când vine vorba de sănătate, energie și gust. Această mentalitate rămâne încă majoritară, în ciuda faptului că tot mai des apar restaurante cu „mâncare sănătoasă", sau băcănii ecologice cu „produse bio”.

Asta n-ar trebui totuși să mire pe nimeni. Și prin alte locuri vegetarienii sunt luaţi peste picior sau înţeleși greșit. Un material-mozaic publicat online de BBC prezintă experienţele – uneori jenante, alteori amuzante – al unor vegetarieni, în diverse ţări ale lumii.

Breanna din Canada povestește că, după ce s-a mutat din Canada în Africa de Vest, trecea prin toată gama de explicaţii atunci când era întrebată de ce nu mănâncă decât alimente vegetale. „Iubesc animalele, urăsc plantele, sunt budistă". Însă nimic nu a funcţionat până „a dat de aur": le-a spus că, pe patul de moarte, bunicul ei i-a interzis să mai mănânce carne. În mediul în care se afla, nimeni nu a îndrăznit să îi propună ei, o tânără nemăritată, să încalce porunca bunicului.

În Africa de Sud, atunci când Demarest, din San Francisco, a cerut o garnitură de legume, chelnerul, surprins, i-a răspuns „dar legumele sunt ceea ce mâncarea mănâncă".

Julieta din Argentina spune că la ea în ţară, „a spune că ești vegetarian e ca și cum ai mărturisi că ai o boală exotică. (…) Prima întrebare e întotdeauna 'De ce?', urmată de 'Ești bolnavă?' și apoi 'Ești sigură? Hai că un pic acolo nu face rău'.”

Angus, din Londra spune că „francezii sunt, în majoritate covârșitoare, în favoarea drepturilor animalelor, în sensul că fiecare animal are dreptul să fie mâncat de un cetăţean francez". Și ilustrează cu o întâmplare hilară petrecută într-un restaurant francez, în care a comandat o salată vegetariană și a primit una cu ton. „Când le-am explicat că nu mănânc niciun fel de carne, nici pește, chelnerul s-a retras la bucătărie, cu o privire confuză și scandalizată în același timp. (…) Într-un final mi-au adus o tartă cu brânză cam diformă – sunt sigur că au stat să aleagă bucăţelele de șuncă din ea – și o salată care mirosea delicat a ton."

Amuzante sau nu, aceste povestioare arată că dificil pentru vegetarieni este nu doar să înfrunte ignoranţa sau ironiile celorlalţi, ci și să găsească ceva de mâncat după standardele lor.

Fiţele vegetariene și eco-eroii omnivori

Sunt și unii care contestă argumentat aceste standarde și militează pentru consumul de carne din motive care, spun ei, ţin de ceva mai mult decât preferinţele sau interesul individual.

Joanna Blythman scria, pentru The Guardian, că vegetarienii ar trebui să înfrunte și adevărul incomod al consecinţelor pe termen lung pe care le comportă dieta lor. Editorialista reclama că mare parte din alimentele preferate de vegetarieni din „ţările civilizate" provin din exploatarea culturilor din ţări sărace.

Ea oferea exemplul cerealei quinoa („pronunţat: keen-wa, nu qui-no-a"), care a fost rapid integrată în regimul alimentar vegetarian datorită calităţilor sale, dar al cărei consum crescut are efecte nefaste în ţarile în care se cultivă. Fiindcă occidentalii au început să consume masiv quinoa, preţul ei la producător a crescut în așa măsură încât locuitorii zonelor în care planta se cultivă nu își mai permit să o cumpere pentru consumul lor.

Blythman atrage atenţia și asupra modului nefast în care cultivarea de soia secătuiește pământul de resurse. În America de Sud, culturile de soia sunt al doilea principal motiv pentru despădurire, împreună cu construirea de ferme pentru animale.

Consumatorii preocupaţi de etică ar trebui, susţine Blythman să consume numai alimente produse local, pentru a evita să fie responsabili de o distrugere a resurselor, extrem de dificil de redresat.

„Nu daţi vina pe vegani”

Un alt editorial publicat de Mimi Bekhechi, tot în The Guardian, îi reproșează lui Blythman că vrea să facă din omnivori un fel de eco-eroi însă, spune ea „nu daţi vina pe vegani – cererea globală de carne nu doar că perpetuează foametea, dar exacerbează și schimbările climatice".

„Nu doar sătenii bolivieni sunt ameninţaţi de foamete. Se estimează că peste 850 de milioane de oameni din toată lumea nu au suficientă mâncare," scrie Bekhechi. Totuși, soluţia nu e să ne abţinem toţi de la quinoa, susţine editorialista, fiindcă, potrivit Worldwatch, personajul negativ este de fapt agricultura furajeră, vitală pentru creșterea animalelor. „Consumul de carne presupune o folosire ineficientă a cerealelor – cerealele ar putea fi folosite mai eficient dacă ar fi consumate direct de oameni," conchide Bekhechi.

În toiul dezbaterilor, societatea continuă să treacă prin schimbări de mentalitate. În anul 2003 American Dialect Society vota „flexitarian", definit ca „un vegetarian care mănâncă ocazional carne", drept cel mai util cuvânt al anului. Nouă ani mai târziu, în 2012, termenul a fost inclus, pentru prima dată, în dicţionarul Collegiate Merriam-Webster.