Progrese semnificative în tratarea depresiei postpartum

197

Un medicament aflat deocamdată în fază experimentală ar putea fi primul care să trateze depresia postpartum. Cercetătorul neurolog Jamie Maguire, membru al Consiliului Consultativ Știinţific din cadrul institutului de cercetare biofarmaceutică Sage Therapeutics, Boston, SUA, a testat cu succes o formulă a alopregnanolonului, un metabolit al progesteronului numit brexanolon.

Primele indicii privind utilitatea brexanolonului au devenit evidente după un studiu clinic publicat în iulie 2017 în jurnalul The Lancet. La studiu au participat 21 de femei aflate în primele șase luni de după naștere. Acestea au fost împărţite aleatoriu în două grupuri. Unui grup i-a fost administrat brexanolon intravenos, timp de 60 de ore, iar celălalt grup a fost testat cu placebo. La sfârșitul tratamentului, femeile care au primit medicamentul au raportat o diminuare a depresiei cu 21 de puncte pe o scară standard a simptomelor depresiei, comparativ cu aproximativ 9 puncte raportate de femeile care au primit placebo. „Aceste femei și-au îmbunătăţit starea sănătăţii în aproximativ o zi”, declara atunci Kristina Deligiannidis, neurolog și psihiatru perinatal la Institutul Feinstein pentru Cercetări Medicale, din Manhasset, SUA, și membră în echipa de cercetare a studiului.

Apoi, în noiembrie 2017, Sage Therapeutics a replicat rezultatele în urma a două studii mai mari, încă nepublicate. Acestea au inclus 226 de femei cu depresie postpartum severă sau moderată. Ambele grupuri au prezentat o remisie a depresiei, cu efecte pozitive pe durata de o lună de la administrarea experimentală a medicamentului. Reprezentanţi ai institutului au declarat pentru Reuters că intenţionează ca, până în prima parte a anului 2018, să solicite aprobarea din partea Administraţiei SUA pentru Alimente și Medicamente pentru comercializarea brexanolonului în Statele Unite.

Ce provoacă depresia postpartum

În timpul sarcinii, corpul mamei produce mai mult progesteron și estrogen pentru a susţine dezvoltarea fătului. Fără acest mix, sarcina nu ar fi posibilă. Chiar placenta în care crește copilul ajunge ca un organ endocrin suplimentar. Însă organismul mamei nu are nevoie de o cantitate atât de mare de hormoni, așa că, pentru a nu fi bombardat cu hormoni în exces, creierul suspendă o parte din receptorii săi hormonali, urmând ca, după naștere, când fătul și placenta au fost expulzaţi, să îi reactiveze treptat și să se reechilibreze.

Așadar, odată cu nașterea unui copil și cu expulzarea imediată a placentei, nivelul hormonilor scade. Și nicio altă schimbare fiziologică din viaţa unei femei nu comportă o asemenea intensitate a fluctuaţiei hormonale. La majoritatea femeilor, creierul și corpul suportă transformările și rezistă impactului maternităţii și al nașterii la parametri normali. Însă există mame care experimentează un dezechilibru sever, care, netratat, le poate afecta profund sănătatea psihică. Aceste mame se simt deprimate, singure sau anxioase în timp ce familia și societatea se așteaptă ca ele să fie în culmea fericirii.

„Deși se consideră că modificările hormonale sunt cu siguranţă implicate în depresia postpartum, nu toate femeile sunt la fel sensibile”, explică neurologul Joseph Lonstein, de la Universitatea Statului Michigan, din East Lansing, SUA. Deși hormonii stau la baza acestei afecţiuni, cercetătorii au descoperit că și activitatea amigdalei cerebrale joacă un rol în dezvoltarea depresiei postpartum. Amigdala este considerată un termostat emoţional datorită rolului său în procesarea emoţiilor, în special a fricii.

„Amigdala este în conexiune cu multe structuri care ajută mamele să se simtă mame”, a declarat neurologul Alison Fleming, de la Universitatea din Toronto, Mississauga. Amigdala este de asemenea în legătură cu cortexul prefrontal, implicat în luarea deciziilor, în motivaţie și având și alte funcţii legate de instinctul matern.

Într-un experiment publicat în 2012 în Social Neuroscience, 22 de mame au fost rugate să privească imagini cu copii zâmbind în timp ce se aflau într-un RMN care analiza activitatea creierului. La mamele care nu au fost deprimate, cercetătorii au constatat o activare mai vizibilă a amigdalei, semnalând sentimente mai pozitive și stres mai scăzut atunci când femeile și-au văzut copiii faţă de activarea constatată atunci când mamele au privit imagini ale unor copii necunoscuţi.

Dar un rezultat neașteptat a apărut în cadrul unui experiment publicat de cercetători în 2016 în Social Neuroscience, la care au participat 28 de mame cu depresie postpartum și 17 mame fără depresie. În timp ce atât mamele depresive, cât și cele neafectate de depresie au prezentat activitate crescută în amigdală atunci când și-au văzut propriii copii, mamele deprimate au reacţionat pozitiv la copiii care nu erau ai lor, dar care erau fericiţi. Această constatare poate însemna, conform cercetătorilor, că femeile deprimate sunt mai puţin înclinate să se atașeze emoţional de copiii lor.

Depresia postpartum în istorie

Depresia postpartum a existat și a fost întotdeauna așa, au subliniat oamenii de știinţă într-o abordare știinţifică a afecţiunilor postpartum publicată de Facultatea de Drept de la Universitatea Harvard. Tulburările psihice după naștere au fost recunoscute din cele mai vechi timpuri. Hippocrate a descris agitaţia și insomnia femeii după naștere. În secolul al XIX-lea, unii medici au declarat că mamele sufereau de „nebunie de sarcină” sau de „nebunie de lactaţie”. Femeile erau trimise la spitalele de boli psihice.

Totuși, deși depresia postpartum a intrat oficial în literatura medicală în anii 1950, până astăzi au fost efectuate puţine cercetări în domeniu. Chiar și atunci când imagistica a devenit un instrument frecvent utilizat pentru analizarea funcţiilor creierului, folosirea sa pentru studierea depresiei postpartum a fost rară. Într-un referat publicat în 2017 în Trends in Neurosciences, autorii au constatat că, până în 2016, oamenii de știinţă au efectuat doar 17 studii de imagistică a creierului uman în depresia postpartum. Prin comparaţie, cercetătorii au efectuat cu de peste patru ori mai multe studii privind o afecţiune numită „afecţiunea generată de jocurile pe internet” – un diagnostic neoficial recunoscut cu doar cinci ani în urmă.

Medicina modernă consideră că tulburarea psihică experimentată de femeile care au născut recent este o boală ca oricare altă boală psihică, dar societatea încă stigmatizează femeile care au această afecţiune. Depresia, precum și anxietatea femeilor care au născut recent rămân deseori nediagnosticate, fiindcă multe femei care le experimentează se tem să recunoască că au simţit altceva decât bucurie după nașterea copilului. „Nu este sentimentul pe care mamele doresc să îl aibă când așteaptă un copil”, explica jurnalista Laura Bail, pentru sciencenews.org.

Ce opţiuni au femeile care suferă de depresie postpartum

Deși depresia postpartum este destul de comună, prevalenţa ei este semnificativ mai mare în ţările în curs de dezvoltare. „Ţările cu venituri mari au o prevalenţă de 10-15% a tulburărilor mintale perinatale, în timp ce ţările cu venituri mici și mijlocii au o prevalenţă de 10-41% a acestor afecţiuni”, arată un raport al Cureamericas Global, din 2017. „Depresia postpartum poate fi prevenită și tratată, dar tulburările psihice sunt în mare parte slab identificate și puţin tratate în ţările în curs de dezvoltare. Impactul depresiei postpartum asupra unei mame și a familiei ei este de mare amploare. Copiii prezintă adesea o dezvoltare psihosocială întârziată, au greutate mică la naștere, beneficiază de alăptare redusă, dezvoltare fizică sub limitele vârstei și malnutriţie severă”, conform aceleiași surse.

În ciuda numelui, „postpartum”, aproximativ jumătate dintre femei sunt stresate, tulburate, încă din ultimele luni de sarcină și peste 57% din noile mame la nivel global se confruntă cu depresia postpartum, conform unui studiu Health Sciences Research. Studiul a sugerat că o scădere bruscă a progesteronului după naștere ar putea determina la unele femei o reacţie de retragere din implicare în viaţa copilului.

Tratamentul implică cel mai frecvent o anumită combinaţie de medicamente antidepresive, terapie hormonală, consiliere și exerciţii fizice. Totuși, un număr semnificativ de mame găsesc aceste opţiuni insuficiente. Netratată, depresia postpartum poate dura ani de zile, interferând cu capacitatea mamei de a se atașa și de a avea grijă de copilul ei, completează Bail.

Pe fondul situaţiei globale a incidenţei depresiei postpartum, descoperirea aplicabilităţii brexanolonului reprezintă un pas important în progresul privind lupta împotriva afecţiunii. „Am descoperit doar o piesă mică dintr-un puzzle mai mare. Aceste evoluţii recente semnalează o nouă eră de cercetare pentru a ajuta mamele care sunt afectate de depresia postpartum”, a declarat Jodi Pawluski, neurolog de la Université de Rennes 1, din Franţa, coautor al recenziei „Neurobiologia anxietăţii și a depresiei postpartum”, în revista Trends in Neurosciences, din 2017.