Un tânăr a reușit să economisească destul pentru a se pensiona la 24 de ani

412

Povestea lui Mike Rosehart merită cu siguranţă auzită. Prin alegeri atipice pentru cei de vârsta lui (mai degrabă îngropaţi în datorii și cu ani lungi de muncă în faţă pentru a le achita), tânărul canadian s-a pensionat la 24 de ani, după ce a strâns echivalentul a 760.000 de dolari americani. A ajuns aici printr-o economisire la sânge, dar chiar și acum preferă un stil de viaţă modest, comparativ cu veniturile sale.

Secretul pensionării timpurii: cheltuiește puţin, câștigă mai mult și maximizează randamentul banilor care rezultă din diferenţă. Partea mai dificilă este să aplici asta, pentru că cei mai mulţi dintre noi nu putem rezista unei cafele la Starbucks, unei călătorii în străinătate sau celui mai nou model de telefon. Amânarea recompensei este secretul FIRE (Financial Independence Retire Early)”, spune Rosehart. Cuvintele sale au greutatea celui care și-a permis să nu mai lucreze la 24 de ani, după doar 5 ani de muncă, materializându-și astfel un vis despre care el spune că este accesibil multora. La 27 de ani, tânărul își poate dedica timpul familiei sale soţiei Alyse, de 28 de ani, și celor două fiice de 3 ani, respectiv 6 luni.

Tânărul canadian povestește că nu a contat niciodată pe banii familiei sale de origine a fost crescut doar de mamă, iar adesea au fost nevoiţi să se lupte cu sărăcia.

La 17 ani, a planificat să se pensioneze devreme, după ce a auzit despre acest lucru la Ivey Business School, școala unde era student. De asemenea, a fost inspirat de o carte a astrofizicianului danez Jacob Lund Fisker, care susţine că orice persoană cu un venit mediu își poate câștiga relativ repede independenţa financiară și că pensionarea după 5 ani de muncă este posibilă.

Tânărul a început să facă economii la sânge. Câștigase o bursă pentru a putea studia și a lucrat cu normă întreagă pe toată perioada studiilor, și în Londra, și în Ontario. Primul salariu a fost cu puţin peste salariul minim, dar anul următor a obţinut un loc de muncă mai bine plătit, așa că a început să economisească „agresiv”. A mers mult cu bicicleta și a închiriat camere foarte modeste în al doilea an de facultate avea un dormitor foarte mic, dar care costa în jur de 65% din preţul chiriilor obișnuite.

La 19 ani, împreună cu viitoarea sa soţie, tânărul și-a cumpărat o cabană de 200.000 de dolari canadieni (aproximativ 152.000 de dolari americani). Avea însă deja o cincime din sumă: jumătate dintr-un împrumut studenţesc, jumătate din economii. Era cea mai ieftină casă pe care o putea găsi în Londra și a închiriat fiecare cameră din ea. Doar din chiria camerei de la subsol își plătea ratele la casă, iar absolvirea l-a găsit fără datorii, ba chiar cu ceva economii.

Stilul de viaţă auster a continuat și după căsătorie. Au trăit doar din salariul lui Ayse (26.500 de dolari americani pe an), iar salariul lui Mike a fost folosit, alături de banii obţinuţi din credite, pentru a cumpăra alte locuinţe, pe care au continuat să le închirieze. În cele din urmă, au reușit să cumpere 11 proprietăţi. După vânzarea lor, Mike a atins acel prag FIRE care-i permitea să renunţe la locul său de muncă: familia economisise de 25 de ori mai mulţi bani decât ar fi avut nevoie pentru a trăi un an de zile.

Familia Rosehart merge în vacanţe și are un stil de viaţă normal, dar vânează reducerile și nu cheltuie pe lucruri inutile, așa încât are nevoie de un buget lunar de 2.300 de dolari americani. Mike are deja un canal de youtube unde oferă sfaturi pentru obţinerea independenţei financiare.

Mi-am dat seama că libertatea și capacitatea de a face ce îţi dorești cu viaţa ta sunt lucrurile care te fac fericit”, spune canadianul.

E o vizune pe care o împărtășește și familia Browning. Christina (41 de ani) și Amon (39 de ani) Browning au reușit, după 8 ani de eforturi și abordări financiare creative, să economisească o sumă cu 7 cifre și au decis să se mute în Portugalia. Soţii Browning câștigau puţin sub 170.000 de dolari pe an, dar își doreau să se pensioneze încă tineri, așa că au început să lucreze suplimentar (Aron a lucrat ca taximetrist în timpul liber), să economisească, să-și vândă lucrurile scumpe, înlocuindu-le cu altele mai ieftine și să cumpere case deteriorate, pe care le reparau și le vindeau, reinvestind profitul. Și, nu în ultimul rând, au încetat să cheltuie vreun ban pentru a ţine pasul cu vecinii sau prietenii. Cu doi ani mai devreme decât își planificaseră, au economisit destul cât să nu mai fie nevoiţi să lucreze nicio zi din viaţă dacă nu își doresc acest lucru.

Știm cât de norocoși suntem să putem avea acest stil de viaţă. Unii oameni nu obţin acest lucru până la 65 de ani și le rămâne mai puţin timp pentru a se bucura”, declară soţii Browning.