Sunaţi alarma! Biscuiţii Oreo dau dependenţă ca și cocaina

811

De o zi, știrea cum că biscuiţii Oreo dau dependenţă ca și drogurile (cocaină, morfină) a împânzit internetul. De la Time, Forbes, CNN și până la Daily Mail, Fox News și chiar Agerpres, toţi au preluat știrea, care la o privire mai atentă, pare demnă doar de un studiu de caz despre cum să nu tragi concluzii pripite când faci un studiu știinţific.

Care sunt concluziile studiului

Într-un studiu destinat să facă lumină asupra dezbaterii despre potenţialul produselor bogate în grăsimi sau zahăr de a da dependenţă, o echipă de studenţi de la Universitatea Conneticut, conduși de Joseph Schroeder, profesor asociat de psihologie, au făcut o legătură puternică între efectele consumului de Oreo și cele ale consumului de droguri, la șoareci.

Șoarecii au fost introduși într-un labirint unde într-o parte erau hrăniţi cu rondele de orez, iar în altă parte cu biscuiţi Oreo. Cercetătorii măsurau apoi cât timp petrec șoarecii în fiecare parte a labirintului. Rezultatele acestui test au fost comparate cu rezultatele altui test în care într-o parte a labirintului șoarecii primeau o soluţie salină, iar în cealaltă parte cocaină sau morfină. Șoarecii au preferat într-un studiu partea cu Oreo, iar în celălalt partea cu droguri. Mai mult decât atât, timpul pe care șoarecii l-au petrecut în partea cu biscuiţi este egal cu cel petrecut în partea cu droguri. Comparând aceste rezultate, cercetătorii au tras concluzia că biscuiţii Oreo dau dependenţă cel puţin la fel de ușor ca și drogurile.

Care sunt problemele studiului

În primul rând ar trebui spus că studiul nu a fost revăzut de către alţi cercetători și încă nu a fost publicat în niciun jurnal de specialitate. În al doilea rând, unele concluzii și remarci sunt de departe de-a dreptul copilăroase, cum ar fi aceasta: „la fel ca oamenilor, nici șoarecilor nu le-au plăcut rondelele de orez". Poate că cercetătorii au realizat un studiu de piaţă care le-a arătat că oamenilor nu le plac rondelele de orez? O altă afirmaţie nedemnă de un studiu de cercetare serios este că șoarecii au preferat să mănânce mai întâi crema din biscuiţi, la fel cum preferă să o facă, din nou, și oamenii. Ce concluzie serioasă am putea trage de aici?

În timp ce toate marile publicaţii au dat știrea convinși de validitatea ei sau cel puţin, fără să își pună mari semne de întrebare, pe internet, oamenii au tratat subiectul cu scepticism, ridicând niște probleme importante. „Ceea ce au demonstrat este că șoarecii aleg cel mai mare conţinut de calorii și grăsimi, ceea ce e evident. Cum ar fi fost dacă puneau în loc de rondele de orez o lingură de unt de arahide?", se întreabă cineva. Un alt cititor argumentează că nu poţi pur și simplu să compari orice aliment cu orice fel de drog, pentru că în primul rând diferite droguri au efecte diferite și alte niveluri de adicţie. „Dacă heroina acţionează pe nivelele de dopamină și dă dependenţă foarte ușor, stimulantele, precum cocaina, au efecte diferite asupra consumatorilor, din cauza mai multor factori, printre care și cei genetici".

„Dacă îi dai unui șoarece un biscuite poţi să îţi petreci restul zilei urmărindu-l prin casă cum face o mie de lucruri. Sau poţi să îl prinzi într-o cutie, să îl înfunzi cu biscuiţi și după aceea să pretinzi că Oreo dă dependenţă ca și cocaina", comentează un alt cititor sceptic, pe nume Daniel Stuckey. Comentariul lui aduce aminte de controversatul studiu Rat Park, realizat în anii 1970 și refuzat de către jurnalele Science și Nature. Studiul arăta că dependenţa de drogurile opiate ţine și de condiţiile de viaţă, nu doar de compoziţia chimică a substanţelor. Psihologul Bruce K. Alexander și colegii săi de la Universitatea Simon Fraser, Canada, au construit un adevărat parc de joacă pentru șoarecii de laborator, de 200 de ori mai mare decât o cușcă normală, unde 16-20 de șoareci aveau mâncare, rotiţe de învărtit, mingi și spaţii pentru împerechere. Șoarecii fuseseră supuși unui tratament cu morfină pentru 57 de zile înainte de a fi aduși în parc, iar aici aveau posibilitatea să aleagă între a bea apă normală și a bea apă cu morfină. De cele mai multe ori șoarecii au consumat apă simplă. Grupurile de control, cu șoareci izolaţi în cuști mici au consumat însă mult mai multă morfină.

Revenind la studiul celor de la Universitatea Conneticut, „nu poate determina dacă biscuiţii Oreo dau dependenţă ca și cocaină", spune clar Edythe London, cercetător la Universitatea California, care studiază bazele neuronale ale nevoii de droguri prin tehnici de imagistică. „Trebuia să fie comparat cât de mult muncește un șoarece pentru un Oreo versus cocaină, adică de câte ori ar apăsa o manetă pentru a obţine una sau alta", citează Live Science.

Singura bază mai serioasă pe care o avea studiul este că atunci când șoarecii mâncau Oreo, partea din creier responsabilă cu sentimentul de plăcere (nucleus accumbens) era mai stimulată decât atunci când consumau cocaină. Asta nu dovedește însă nimic despre capacitatea adictivă a biscuiţilor, explică London. Studiul arată doar că „Oreo produce plăcere, ceea ce știam deja", încheie el.

Studenţii au declarat că unul dintre motivele pentru care au ales să facă testul pe Oreo este faptul că sunt cei mai îndrăgiţi biscuiţi ai Americii, ceea ce ar putea să ridice niște semne de întrebare privind potenţialul impact financiar negativ pe care un asemenea studiu, preluat de toată presa americană și internaţională, ar putea să îl aibă asupra companiei producătoare și cine ar avea de beneficiat din asta.