Transplantul: la răscrucea dintre pragmatism știinţific și etică medicală

71

Institutul Britanic pentru Transfuzii și Transplantare de Organe a lansat vineri un proiect BETA care va permite în premieră unui număr limitat de pacienţi dependenţi de alcool să facă parte dintre candidaţii pentru un transplant de ficat. „Încercăm să vindecăm oameni, nu îngeri”, motivează decizia James Neuberger, medic asociat organizaţiei, continuând: „ Îmi păstrez convingerea că organele își găsesc locul potrivit. (…) Încrederea trebuie câștigată; ea poate să fie pierdută tot la fel de usor.”

Abilitatea de a prelungi și îmbunătăţi nivelul de viaţă al unei persoane printr-o înlocuire a unuia dintre organe se regăsește printre realizările fundamentale ale secolului al XX-lea în medicină. Însă, aflat în umbra unui deficit acut de organe, sectorul transplantelor trebuie să ia în considerare o serie de factori etici. Aceasta atât în ceea ce privește procurarea organelor, cât, mai ales, în cea a distribuţiei lor echitabile.

Timpul mediu de așteptare pentru un transplant de ficat este de 142 de zile pentru adulţi și 78 de zile pentru copii. De asemenea, unul din cinci cazuri de ciroză din Anglia survine ca efect al dependenţei de alcool. Se deschide astfel o discuţie care tratează eligibilitatea beneficiarilor organelor, modul de funcţionare al listelor de așteptare, dar și nevoia reală a persoanelor în cauza.

În timp ce nu au interzis în mod categoric transplanturile, multe dintre spitale au încorporat o perioadă de așteptare („regula celor 6 luni”) în dorinţa de a selecta candidaţii optimi pentru listele de așteptare. Regulamentul are două motive: pe de-o parte constituie o încercare de a-i oferi ficatului o șansă să se recupereze în absenţa alcoolului (posibil să evite transplantul) și, pe de altă parte, se prezintă ca un interval de timp de probă în care pacientul va fi observat și verificat în abstinenţa de la alcool, cu speranţa că aceasta va reduce riscul de recidivă.

Principiul șansei unice: CONTRA

Folosind drept criteriu caracterul autoindus al problemelor hepatice cauzate de consumul de alcool, mulţi activiști cer interzicerea ajutorului în astfel de situaţii, deoarece individul și-a irosit dreptul la o viaţă sănătoasă printr-un comportament distructiv.

Consumatorii de substanţe dăunătoare devin așadar autorii morali ai condiţiei lor, pot să fie învinuiţi, iar tocmai această vină îi descalifică în competiţia imposibil de evitat cu lista încărcată de candidaţi la fel de bolnavi, dar „inocenţi” în ochii observatorilor. În al doilea rând, criticii notează că datorită obiceiurilor nesănătoase, alcoolicii nu vor avea o rată a supravieţuirii pozitivă după transplant.

Prin urmare, o bună administrare a unei resurse rare de salvare a vieţii, precum un ficat pentru operaţie, cere ca aceștia să nu fie luaţi în considerare în planul institutelor medicale. La acestea se adaugă argumentul recidivei în dependenţa sau acela că în ciudă posibilităţii de a înlocui unul dintre organe, soluţia nu va funcţiona pe termen lung pentru că perioadă de consum a cauzat deja, cel mai probabil, o deteriorare generală și ireversibilă a corpului.

Importanţa eroilor și jurământul lui Hippocrate: PRO

După o reticienţă iniţială în investigaţia cazurilor de ciroză alcoolică, este acum clar că transplantul timpuriu de ficat oferă o șansă excelentă și egală de supravieţuire în cazul pacienţilor dependenţi potrivit selecţionaţi, în comparaţie cu toate celelalte cauze hepatice. Într-un studiu a 123 de pacienţi, se observă că 81% dintre bolnavi au supravieţuit un an postoperaţie, 66% cinci ani și respectiv 59% au supravieţuit șapte sau mai mulţi ani. În absenţa transplantului, rata de mortalitate este de aproximativ 77% pentru borna de cinci ani. De asemenea, ca urmare a raportului, s-a identificat o marjă ridicată a integrării complete în societate pentru dependenţii de alcool, în familiile atent selecţionate și gestionate. Mai puţin de 10% se reîntorc la obiceiurile anterioare, iar după perioada de probă de cinci ani, numai 5% dintre organe sunt pierdute din cauza abuzului de substanţe nocive.

Societatea și-a dovedit, în timp, disponibilitatea de a primi înapoi în rândurile sale acele „cazuri pierdute” devenite, prin schimbare, eroi, pentru că au avut tăria să se reabiliteze în momentul în care au realizat drumul descendent. În plus, în ciuda raţionalizării știinţifice, lumea medicală se află încă sub jurământul simbolic al lui Hippocrate, care promite ajutor oricărui pacient care îl cere, indiferent de cauzele bolii. Așadar, în cuvintele doctorului Andrew Langford, director executiv al British Liver Trust: „În loc să analizăm cauza bolii beneficiarului (transplantului), ar trebui mai bine să luăm în considerare nevoia indivizilor și să ne limităm prejudecăţiile.”