Anii 2000: Previziuni din secolul trecut

85

Într-o epocă în care noutăţile vin din oră în oră, iar schimbările se petrec cu o viteză foarte mare, este dificil de crezut că ca previziuni făcute cu 50 de ani în urmă, pot să descrie corect epoca agitată şi schimbătoare în care trăim.

În ianurie 1950, editorii revistei americane pentru femei Redbook au cerut părerea unui număr de patru experţi cu privire la cum va arăta lumea în anul 2000, dacă va fi omul înlocuit de roboţi sau cum îşi vor petrece copiii timpul liber.

Cu această ocazie, scriitorul britanic Aldous Huxley, care publicase în 1931 „Minunata lume nouă", un roman distopic, ce prezintă viitorul îndepărtat în moduri fantastice, a scris un articol în care făcea speculaţii cu privire la anul 2000. Articolul descria câteva dintre activităţile omului modern, procupările sale şi făcea câteva previziuni cu privire la viitorul economic al lumii.

Previziuni împlinite

Aldous Huxley şi-a început articolul descriind provocările majore cu care se va confrunta lumea la începutul secolului XXI. El a prevăzut că populaţia globală va atinge 3 miliarde de locuitori, un număr la jumătate faţă de populaţia de 6,1 miliarde, existentă în 2000.

Alte probleme pe care Aldous le-a prevestit pentru anul 2000 sunt necesitatea evitării unui război, o dorinţă de înţeles la puţin timp după finalizarea celui de-Al Doilea Război Mondial. În ciuda eforturilor de menţinere a păcii, iniţiate de Organizaţia Naţiunilor Unite, numărul războaielor este mai mare de la an la an.

Instrumentele de asigurare a păcii s-au schimbat după anii 1960. La început, ONU se limita la mijloace diplomatice, dar acum poate trimite trupe armate pentru menţinerea păcii, denumite căştile albastre. În ciuda câtorva succese, conflictele de interese dintre tările membre care furnizează aceste trupe au diminuat în mod repetat posibilitatea ca ONU să servească drept poliţie globală, chiar şi după terminarea Războiului Rece. Un subiect intens dezbătut în comunitatea mondială se referă la capacitatea reală a ONU de a face faţă noilor cerinţe ale sec. XXI.

O altă problemă este punerea la dispoziţie a hranei necesare acestei populaţii în creştere, dar şi furnizarea îmbrăcămintei. Predicţiile referitoare la hrană avertizează cu privire la o micşoare a resurselor şi îndeamnă la o conservare a acestora. Huxley subliniază că producţia de carne este mai puţin eficientă din punct de vedere agricol, decât cultivarea plantelor, adevăr confirmat în mai multe ocazii.

Între economiştii moderni care îi dau dreptate lui Huxley este Jeremy Rifkin, care a afirmat în cartea „Consumul cărnii de vită: naşterea şi declinul culturii bovine" că producţia de carne este una dintre cauzele principale ale foametei globale şi că alegerea unei diete vegetariene este soluţia cea mai bună pentru a rezolva această problemă.

În ceea ce priveşte cultura plantelor, Huxley pledează ca tot pământul arabil să fie folosit la cultivarea plantelor alimentare, iar fibrele textile să fie produse din materiale anorganice şi din reciclarea resturilor vegetale.

Culturile pe care Huxley le consideră necesare sunt bumbacul, inul, cânepă şi iută, întrucât Huxley considera că lâna nu va mai fi folosită pe scară largă. În afară de aceste schimbări, autorul a mai prevăzut că agricultorii vor avea parte şi de alte schimbări, precum apelarea la industria chimică pentru a-şi proteja culturile.

Previziuni neîmplinite

La polul opus, în rândul previziunilor care nu s-au adeverit este premisa că o creştere a productivităţii va conduce la creştere salariilor muncitorilor de rând. Însă, aşa cum s-a văzut în ultimii 50 de ani, productivitatea a crescut, însă salariile au rămas în urmă.

În principal, lumea văzută prin ochii scriitorului Aldous Huxley a fost una corectă în spirit. Însă, precum mulţi oameni remarcabili ai secolului trecut, Huxley nu a reuşit să prevadă impactul social uimitor pe care toate aceste schimbări le vor avea asupra forţei de muncă şi a societăţii în ansamblul ei.