Ce ne îndeamnă să ne expunem riscurilor

61

„Cine nu riscă, nu câștigă", însă unele acţiuni impulsive ne pot expune unor potenţiale primejdii. Motivul care ne îndeamnă să trecem peste bariera posibilului pericol nu are neapărat legătură cu puterea dorinţei, cât cu faptul că „nu ne putem opri", susţin experţii de la Universitatea Texas, Austin și UCLA.

„Cu toţii avem dorinţe, dar, dacă vom acţiona conform lor, este doar o funcţie de control", a declarat principalul autor al studiului, Sarah Helfinstein, de la Universitatea din Texas.

În urma experimentului la care au participat 108 voluntari, experţii au observat că acţiunile riscante apar pe fondul unei activităţi scăzute la nivelul regiunilor creierului asociate autocontrolului. În timp ce participanţii au jucat un joc ce implica asumarea unor riscuri, activitatea din creierele lor a fost analizată cu ajutorul tehnologiei de imagistică prin rezonanţă magnetică (RMN). Cu ajutorul unui program special care analizează modelele activităţii cerebrale, experţii au putut prezice dacă voluntarii vor lua decizii riscante sau nu în joc. Software-ul a indicat viitoarele mutări cu o acurateţe de 71%.

Apoi, cercetătorii au folosit programul pentru analizarea anumitor regiuni din creier. Ei au ajuns la concluzia că deciziile viitoare ale voluntarilor puteau fi prezise doar din analiza unor zone cerebrale specifice, cu rol în control, atenţie și memorie de lucru.

„În particular, credem că studiul nostru este relevant pentru asumarea impulsivă a riscurilor, atunci când cineva ia o decizie riscantă fără a cugeta", a declarat Russel Poldrack, directorul Universităţii din Texas, pentru Medical Daily. El face distincţia între riscul calculat sau planificat, ca de exemplu cumpărarea unei case și riscul impulsiv, ca de exemplu creșterea mizei pariate la un joc de noroc. „În cazul riscurilor impulsive cred că lipsa de control poate fi o problemă", subliniază Poldrack.

Descoperirile ar putea fi utile în scopul dezvoltării unor metode de tratatare a persoanelor care suferă de dependenţe, afecţiuni mintale sau cele expuse comportamentelor riscante (precum sexul neprotejat ori condusul sub influenţa alcoolului).

Într-un alt studiu, experţii de la Universitatea Vanderbilt și Colegiul Albert Einstein au observat că dopamina joacă un rol esenţial în implicarea indivizilor în acţiuni riscante, scrie TIME. Nivelul acestui hormon al plăcerii crește semnificativ atunci când indivizii se expun unor riscuri și astfel trăiesc experienţe noi. Fenomenul ar putea fi explicat de lipsa abilităţii creierului lor de a opri în mod adecvat secreţia de dopamină.

Foto: stockvault.net