Cele mai bune răspunsuri pe care le poate da un copil atunci când este hărţuit

626

Există metode pe care copilul tău le poate adopta pentru a preveni sau a se feri de hărţuire sau atunci când este martor la umilinţa la care sunt supuși prieteni de-ai lui.

Cuvântul bullying nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenii de „hărţuire, intimidare, terorizare, brutalizare”. Bullyingul este definit ca un comportament ostil, de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Acesta nu presupune existenţa unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorinţa unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alţii într-o lumină nefavorabilă.

„În mod clar, pentru problema bullyingului nu există soluţii imediate, dar părintele își poate ajuta copilul să aibă încredere în sine, dacă se confruntă cu astfel de situaţii. (…) Copiii nu știu adesea ce să spună, așa că stau în prezenţa agresorului fără să aibă puterea de a reacţiona”, subliniază psihologul pentru copii Sheryl Ziegler. Ziegler sugerează câteva metode practice pe care un copil și le poate însuși și pune în practică în eventualitatea în care este hărţuit. Sunt replici și metode care pot genera rezultate pozitive.

1. „Hei, nu este deloc frumos să vorbești așa!”

„Copiii au de obicei tendinţa de a hărţui atunci când consideră că pot avea un efect puternic asupra unei persoane și doresc să determine o reacţie intensă, însă o afirmaţie închisă oprește conversaţia”, susţine Lindsey Perper Davanzo, terapeut specializat în educaţie și familie și autoare a filmelor The Feelings Friends. În încercarea de a diminua fenomenul hărţuirii în școli, Davanzo împreună cu Ziegler susţin activitatea și programul Stomp Out Bullying. Alte versiuni includ: „Nu sunt sigur de ce continui să spui aceste lucruri despre mine, dar nu-mi pasă” și „Sper că te simţi mai bine acum!”

2. „I-auzi! Ce interesant!”

O reacţie sarcastică exprimă încredere în sine, ceea ce poate fi intimidant pentru agresor. „Cei cărora le place să agreseze nu înfruntă oamenii încrezători. (…) Aceștia au tendinţa de a-i intimida pe cei slabi. Când o persoană este brusc încrezătoare nu mai merită să fie hărţuită”, notează Davanzo. Chiar dacă copilul nu simte că are încredere în sine, trebuie încurajat măcar să mimeze, să pară că are încredere în sine. Opţiuni similare includ: „Dacă așa îţi place să vorbești, nu mă deranjează!” și „Ești foarte amabil că îmi spui asta!”

3. „Te rog să te oprești! Nu ascult ce îmi spui!”

Hărţuitorii se așteaptă să pară superiori, iar o astfel de afirmaţie cu o voce clară și calmă, dar și adoptarea unei posturi drepte și a unei atitudini curajoase vor fi în favoarea copilului. Când copilul este speriat de o altă persoană, probabil că nu se va simţi prea curajos. Dar uneori simpla manifestare a curajului va fi suficientă pentru a opri hărţuirea, întrucât de cele mai multe ori agresorul vrea doar să intimideze.

4. Nu spune nimic, ignoră agresorul!

„Cei cărora le place să hărţuiască se folosesc de dialog, de reacţiile pe care le determină. Reacţiile sunt ceea ce îi motivează să continue să agreseze. (…) În lipsa unei riposte se vor plictisi și este puţin probabil să continue”, susţine Davanzo. Atunci când copilul ignoră comportamentul agresiv, pare că nu îl observă și nu reacţionează, aceasta poate opri reacţiile negative. De asemenea, copilul poate fi învăţat să adopte o atitudine pozitivă, încrezătoare, iar dacă alege să răspundă, reacţia să fie una mucalită: „Cred că glumești!” Ziegler ar adăuga că este important ca, în eventualitatea în care agresorul manifestă violenţă fizică, lovește sau urmărește copilul, acesta trebuie să meargă să ceară ajutorul unui profesor sau al unui prieten.

5. „Vino să stai cu mine!”

Copilul trebuie învăţat să intervină dacă vede că alt copil este vizat de agresori. Nu trebuie să stea și să lase ca altcineva să fie hărţuit, ci trebuie să fie empatic, să ajute. „Învăţaţi-i pe copiii voștri să fie proactivi, nu pasivi. Arătaţi-le că avem toţi o obligaţie, ca prieteni și ca membri ai comunităţii, să spunem ceva atunci când vedem pe cineva care face ceva ce nu este corect”, îndeamnă Ziegler. Opţiuni viabile pentru copiii mai mari ca vârstă sunt deplasarea până la persoana care este hărţuită și invitaţia de a pleca împreună din locul respectiv: „Vino să stai cu mine” sau „Vrei să vii să te joci cu mine?”

6. Nu hărţui ca răspuns la hărţuire!

Copilul nu trebuie să imite comportamentul și reacţiile agresorului, agresând la rândul lui. Pentru a evita să fie rănit sau agresat cu mai multă intensitate, copilul trebuie să evite să lovească sau să împingă. Cel mai bine este să stea într-un grup sau în compania cuiva care îi transmite sentimentul de siguranţă și să ceară ajutor de la un adult.

7. Spune unui adult!

Dacă copilul este victima bullyingului și este agresat, este foarte important să comunice cu un adult, cu cineva în care are încredere și să povestească despre ce se întâmplă cu el. Profesorii, directorii, părinţii și asistenţii din școală pot contribui semnificativ la stoparea problemei. Uneori, agresorii se opresc imediat ce un profesor află, pentru că se tem că vor fi pedepsiţi de părinţi. Nu trebuie minimalizat impactul hărţuirii! Comportamentul agresiv este traumatizant și constituie o problemă reală atât în școli, cât și în afara lor. Este benefic ca aceia care au fost agresaţi să vorbească despre experienţele lor, iar cei care văd sau consideră că cineva este agresat să comunice cu un adult.

8. Stai departe de locurile în care se întâmplă agresiunea!

Evitarea locurilor în care agresorii locuiesc și a zonelor în care se presupune că agresorii se vor aduna sunt moduri de a preveni hărţuirea.

Copiii cărora le place să hărţuiască adesea se adună în zonele în care nu există supraveghere, de exemplu în locurile unde sunt amplasate vestiarele sau coridoarele mai puţin circulate. Compania unui prieten în eventualitatea frecventării acestor zone este o metodă de a evita un episod de bullying.

„A fi hărţuit poate avea consecinţe traumatizante pentru un copil, ceea ce duce la performanţe scăzute în școală, la stimă de sine scăzută, la anxietate și chiar la depresie”, a declarat dr. David Fassler, profesor de psihiatrie la Universitatea din Vermont, Burlington. O cercetarea publicată în Arhivele de Psihiatrie Generală a relevat faptul că copiii care au fost hărţuiţi la vârsta de 8 ani au fost mai predispuși la probleme psihice în timpul adolescenţei și când au devenit tineri adulţi. Mai mult, un studiu al Școlii de Medicină a Universităţii din Washington a constatat că copiii de școală primară care sunt victime ale hărţuirii prezintă cu 80% mai multe riscuri să se simtă „triști” pe o perioadă mai mare de timp.

Un studiu publicat în Journal of School Health a constatat că 19% dintre elevii de școală primară din SUA sunt agresaţi. În fiecare zi, mai mult de 160.000 de copii aleg să nu meargă la școală, ci să stea acasă, pentru că se tem să nu fie hărţuiţi, iar un copil este hărţuit pe terenul de joacă la fiecare șapte minute, potrivit unui sondaj realizat de Asociaţia Naţională pentru Educaţie, un grup de advocacy pentru educaţia publică, STOMP Out Bullying.

Conform cifrelor disponibile la nivel internaţional, fenomenul de bullying, împreună cu stilul de educaţie parentală, sunt factori de risc fundamental pentru sănătatea mintală a copiilor și a adolescenţilor. Efectele sunt vizibile în dezvoltarea precară a potenţialului de învăţare academică și funcţionare socială. Prin dimensiunea și severitatea consecinţelor asupra sănătăţii copiilor, fenomenul de bullying a fost abordat în numeroase ţări europene ca o problemă de sănătate publică.

Fenomenul de bullying în şcolile româneşti a fost atent analizat de Organizaţia Salvaţi Copiii România, care a lansat primul studiu naţional privind acest fenomen. Cercetarea a urmărit să înţeleagă motivaţia care stă la baza acestor comportamente de violenţă între copii, precum și dimensiunea acestui fenomen în contextul educaţional din România. Rezultatele studiului au arătat nivelul îngrijorător al prezenţei diferitelor comportamente asociate bullyingului în şcoli. Astfel, în mod repetat 3 din 10 copii sunt excluşi din grupul de colegi. S-a constatat că 3 din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia sau cu lovirea de către colegi, în timp ce 1 din 4 copii a fost umilit în faţa colegilor.

Ameninţarea cu violenţa fizică și/sau umilirea sunt de asemenea forme specifice de bullying. Dintre copiii intervievaţi, 19% au afirmat că au umilit pe cineva, iar 22% dintre copii au afirmat că s-a întâmplat să ameninţe cu lovirea un alt copil, în mod repetat. De asemenea, 29% dintre copiii care au răspuns la chestionare au afirmat că s-a întâmplat ca alţi copii să îi ameninţe că îi lovesc sau îi bat. Copiii care au fost umiliţi au însumat un procent de 24%, iar 37% dintre copii au spus că au fost răspândite zvonuri despre ei.