Chipurile altruismului în tragedia din Apuseni

69

Românii au reacţionat pasional în faţa tragediei aviatice din Apuseni, în care pilotul Adrian Iovan și studenta Aura Ion și-au pierdut viaţa. Au căutat vinovaţi, au căutat eroi, iar presa nu a zăbovit în a le oferi și dintr-unii și dintr-alţii. Mai rară a fost însă o altă perspectivă, cea care să ne atragă atenţia că ceea ce a făcut ca tragedia să nu capete proporţii și mai mari a fost faptul că anumiţi oameni au acţionat cumpătat, pe baza unui altruism simplu, neinflamat.

Unul dintre aceștia a fost fără îndoială medicul Radu Zamfir, care a suferit cele mai uşoare răni în accidentul aviatic. Dar care a trăit suficient de intens momentul încât să capete o perspectivă asupra lui care nu trebuie să ne scape pentru că în ea se ascunde un adevăr uriaș.

„Consider că nu e nimeni vinovat pentru asta", spunea Radu Zamfir. În primele sale declaraţii de presă de după accident, medicul părea, din contră, mai preocupat să mulţumească decât să acuze. „Datorită domnului Iovan suntem în viaţă", spunea medicul. „Îi datorăm viaţa lui Adrian Iovan", a repetat ulterior. Același medic spunea că deși „a durat ceva până să fim găsiţi", a simţit că „a trecut o jumătate de oră cu totul", fiindcă în cele șase ore de la prăbușire, Zamfir a făcut tot ce a putut pentru a-și salva colegii: „Ne-am descurcat cum am putut, încercând să-i găsim pe toţi, am acordat ajutor cui trebuia. (…) Eu m-am considerat mai puţin vătămat. Am folosit ce aveam, pături, ca să-i încălzim pe ceilalţi."

Întâlnirea atât de intimă cu moartea poate să le schimbe complet ideea despre viaţă acelora dintre noi care sunt mai dispuși să înţeleagă corect lecţiile. Radu Zamfir s-a distanţat cu discreţie, dar ferm de ridicolul gesturilor egoiste și al manevrelor mediatice aducătoare de beneficii de imagine. A manifestat respect pentru oameni, pentru viaţă, pentru memorie, pentru „păstrarea cumpătului" așa cum singur exprima în cuvinte.

Un al doilea cadru demn de ţinut minte este cel al gesturilor simple de omenie al localnicilor. Cei care au supravieţuit accidentului au putut fi salvaţi datorită lor. Sute de localnici, în special pădurari, s-au grupat și au luat iniţiativa de a se implica în căutări. Aproximativ 400 de săteni din comunele Horea, din judeţul Alba, şi Mărişel, din judeţul Cluj, au pornit în căutarea epavei avionului. Și, de fapt, ei au fost și aceia care au găsit victimele și i-au direcţionat și pe salvamontiști la locul accidentului. „Am văzut la televizor ce tragedie se întâmplă, am ieşit în drum şi am vorbit cu alţi săteni să mergem ca să le dăm oamenilor o mână de ajutor. Nu am văzut avionul, dar am pornit cu toţii, împreună cu pădurari şi cei de la Salvamont, pe munte. Am găsit răniţii la o distanţă mare de avion", a spus Alexandru Roşu, localnic. Oameni obișnuiţi, care în faţa urgenţei, nu au așteptat reacţia sistemului înainte de a fi oameni.

Potrivit unor informaţii neconfirmate din presă, pădurarul care i-a găsit pe cei accidentaţi ar fi reușit acest lucru după ce l-a contactat prin telefon pe medicul Valentin Calu, și el aflat printre pasageri. O femeie din sat, care a aflat de la știri despre accident, i-ar spus pădurarului că dr. Calu o ajutase mai demult și că avea numărul lui de telefon. O nouă dovadă că ajutorul oferit se întoarce uneori în cele mai neașteptate maniere și momente.

A treia imagine care ne rămâne în minte este un omagiu pentru cei care și-au pierdut viaţa, făcându-și datoria. Aviatorul Adrian Iovan și-a făcut datoria de pilot protejându-i, în măsura în care a putut, pe ceilalţi, chiar dacă pe el însuși nu s-a putut salva. Aurelia Ion zbura ca voluntar, investind în ceea ce spera să fie o carieră în folosul celorlalţi, chiar dacă n-a mai fost așa. Ultimul citat postat de Aura pe pagina ei Facebook, are un ecou mult mai puternic azi, în urma tragediei care le-a curmat amândurora vieţile: „Orice vei face va fi neimportant. Însă este extrem de important să îl faci.” În marea aglomeraţie a lumii, moartea lui Adrian Iovan, moartea Aureliei Ion pot părea să aibă doar puţină greutate. Oameni mor tot timpul. Însă ceea ce au fost și au făcut acei oameni le definește viaţa și, prin urmare, acesta este sensul pe care îl lasă în urmă acum când ei nu mai sunt.

Nu ne rămâne decât să sperăm că, poate, cei care i-ar fi putut salva pe cei doi acum vor ţine minte această lecţie și vor gândi, simţi și acţiona pe viitor precum Adrian, Aura, Radu și Alexandru. Am putea spera atunci că nu vom mai fi nevoiţi să trecem prin asemenea tragedii.

Alina Kartman
Cu peste 9 ani de experiență în presa online din România, Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST.