Ce ne învaţă despre educaţie tatăl a 12 copii care au reuşit în viaţă

5665

Creşterea şi educarea unui copil este pe cât de importantă, pe atât de complexă, fiind considerată una dintre cele mai grele responsabilităţi ale unui adult. Dacă educarea unui singur copil este o provocare, cum poate reuși un părinte să educe frumos 12 copii?

40 de ani de căsătorie şi 12 copii. Acestea sunt două dintre cele mai importante repere ale soţilor Thompson, care au făcut din dragostea unul pentru altul ingredientul principal al educaţiei alese pentru copiii lor şi al succesului acestora. Copiii familiei Thompson au învăţat de mici ce înseamnă respectul, recunoştinţa şi datoria faţă de societate, iar în prezent sunt nişte oameni cu valori, care îşi educă propriii copii în acelaşi fel.

Francis L. Thompson este inginerul care a condus echipa de cercetare ce a făcut posibilă transmisiunea directă prin satelit și sateliţii pentru apărare antirachetă. După cum declară el însuşi, ar fi avut suficienţi bani să satisfacă toate nevoile sau dorinţele copiilor lui. A decis însă să nu urmeze această cale, pentru că învăţase o reţetă a succesului pe care educaţia modernă nu prea o promovează.

Astăzi, toţi cei 12 copii și-au finalizat sau sunt în curs de finalizare a studiilor superioare. Surprinzător e faptul că Francis nu a dat niciun ban la şcolile pe care aceştia le-au urmat. Fiecare copil s-a descurcat singur, datorită unui model de educaţie pe care Francis l-a aplicat în familia lui. Acesta oferă câteva sfaturi utile, izvorâte din propria experienţă, care se pare că au dat rezultate bune:

  1. Sarcini. La 2 sau 3 ani, copiii nu pot face prea multe, dar deja de la vârsta de 4 ani li se pot încredinţa sarcini uşoare, care să dezvolte în ei simţământul de responsabilitate. Apoi, în funcţie de câte sarcini au îndeplinit şi cât de bine le-au făcut, pot primi recompense sau li se pot permite anumite lucruri. La vârsta de 8 ani, ei pot învăţa fără probleme să spele, să coasă şi să gătească ceva uşor.
  2. Învăţătură. Educaţia a fost foarte importantă pentru familia Thompson şi aşa ar trebui să fie pentru oricare familie. În timpul alocat temelor, ei nu aveau acces la televizor, computer sau jocuri. Dacă nu aveau teme de făcut, îşi petreceau acel timp citind. Apoi, la şcoală trebuiau să participe activ, iar în cazul unei nereuşite, trebuiau să înveţe să nu arunce responsabilitatea asupra profesoarei sau a colegilor, ci să și-o asume și să o îndrepte.
  3. Mese în familie. În cazul familiei Thompson, toată familia era prezentă la micul dejun şi la cină. Masa împreună cu copiii este un lucru de o mare importanţă, deoarece contribuie la stabilirea unor relaţii frumoase şi durabile între copii şi părinţi. Francis spune, de asemenea, că nu le lipseau niciodată legumele sau fructele de la masă. Povestea cum erau întotdeauna primele în meniu, iar dacă cei mici nu le voiau, nu primeau al doilea fel de mâncare. Cu această regulă la masă, copiii au învăţat să iubească legumele. Datorită unei alimentaţii variate și sănătoase, niciunul dintre ei nu a avut probleme de greutate sau de alimentaţie.
  4. Exerciţii fizice. Fiecare copil trebuia să practice un anumit sport sau să facă exerciţii fizice în mod regulat. Nu li se impunea nimic, fiecare decidea singur ce sport voia să practice.
  5. Independenţă. Francis, împreună cu soţia lui, a avut grijă ca, de la o anumită vârstă, să lase copiii să facă anumite alegeri, să ia anumite decizii şi chiar să greşească. Le-a cumpărat fiecăruia mașini și computere, dar toate erau niște vechituri sau doar componente. Le oferea bani pentru reparaţii și alte consumabile, dar doar dacă le reparau singuri. Fiica lor cea mai mare a învăţat în acest mod să-și repare prima ei mașină, o rablă luată de la un cimitir auto. Computerele și le-au asamblat singuri, Francis le-a cumpărat doar componentele. În felul acesta, spune el, a dezvoltat în copii un simţământ de independenţă și de control asupra propriei vieţi.
  6. Participare. Toţi copiii familiei Thompson luau parte la activităţile, sarcinile şi treburile casei cât mai mult posibil. De asemenea, contribuiau la stabilirea regulilor, pentru ca în felul acesta să fie mai implicaţi în tot ce aveau de făcut și mai motivaţi să respecte regulile.
  7. Bani. Chiar dacă familia dispunea de mulţi bani, cu care copiii își puteau cumpăra orice ar fi vrut, acest lucru nu a însemnat că toate dorinţele lor au fost satisfăcute. Francis Thompson i-a învăţat pe copii să aibă atitudinea corectă faţă de lucruri și bani: „Noi nu le-am dat copiilor lucrurile pe care şi le doreau, ci le-am dat informaţii şi i-am învăţat cum să le obţină.”
  8. Relaxare. O dată pe lună, familia Thompson mergea în excursie. Nu plecau într-o croazieră și nu stăteau într-un hotel, deși își permiteau. Mergeau în schimb pe munte, cu rucsacurile și corturile în spate. Dacă ploua, învăţau să se descurce. Așa și-au creat relaţii frumoase și și-au dezvoltat dragostea și respectul faţă de natură.
  9. Lumea reală. Oricât de mult şi-au iubit cei 12 copii, soţii Thompson nu au vrut să-i ferească de consecinţele propriilor decizii. Știau că modul în care se raportează la aceste consecinţe va determina următoarea decizie. Așa că, oricât de greu le-a fost să-i vadă pe copii suferind de pe urma unor alegeri greșite, nu au diminuat urmările faptelor lor. În felul acesta, copiii au știut că au doi părinţi care îi iubesc și plâng împreună cu ei atunci când greșesc, dar care așteaptă de la ei decizii înţelepte. Și treptat așa au și devenit.

Francis Thompson îşi încheie lista cu sfaturi prin enumerarea a trei lucruri pe care el le crede esenţiale și care trebuie mereu transmise unui copil: respect, recunoștinţă și dorinţa de a oferi ceva înapoi societăţii.