Vârsta inocenţei regăsită: cum trăiau bunicii noştri

3593

O colecţie impresionantă de fotografii cu mai mulţi copii americani şi canadieni, imortalizaţi prin anii 1920-1950, ilustrează un tip de copilărie de mult uitată, odată cu plăcerile simple ale celor mai frumoşi ani din viaţă.

În fotografiile ce fac parte din arhiva National Geographic apar copii de doi, trei ani şi până în adolescenţă, care îşi trăiesc copilăria departe de capcanele lumii moderne. Doar din poveştile pe care fiecare bunic le-a povestit copiilor şi nepoţilor, constatăm deosebiri radicale între stilul de viaţă al lor şi cel al omului modern, totdeauna agitat, în criză de timp, stresat şi tentat să obţină confortul absolut.

Cu ceva mai mult de jumătate de secol în urmă, confortul era poate ultimul lucru la care se gândeau. O fotografie realizată în 1936 arată patru băieţi care se distrează cu nişte mere şi un butoi cu apă. Era o vreme în care, spre fericirea copiilor, gadgeturile nu existau şi în care relaţiile sociale se construiau la o şuetă peste gard.

Dar feţele zâmbăreţe ascund realitatea cruntă în care trăiau cei mai mulţi copii în acea vreme – o vreme a războiului catastrofic, a schimbărilor sociale masive şi a dezvoltării tehnogice. Pentru sute de mii de copii trebuie să fi fost o viaţă extrem de grea. În loc de a fi trimişi la şcoală, mulţi erau trimişi la muncă, pe câmpuri sau în fabrici. În Statele Unite, abia în 1938 preşedintele Franklin D. Roosevelt a plasat limite asupra exploatării copiilor prin muncă.

Cu toate astea, din alte puncte de vedere, bunicii noştri nu ar trebui compătimiţi, ci mai degrabă de compătimit este  generaţia actuală. Bunicii noştri aveau un stil de viaţă mai activ, erau mai rezistenţi şi mai sănătoşi. Aveau o activitate fizică moderată spre intensă, acordau atenţie orelor de masă, consumau alimente mai naturale, provenind din mai multe surse alimentare şi mai puţin prelucrate. Hrana era de regulă preparată în casă şi doar pentru o zi, maxim două, nu foloseau aditivi alimentari, grăsimi artificiale, îndulcitori artificiali şi zaharuri rafinate. Consumau mai puţină carne şi foarte puţine preparate industriale din carne, mezeluri, cârnaţi, pateuri (iar acestea erau preparate în gospodărie). Ţineau zile de post, nu aveau acces la dulciuri rafinate, produse de cofetărie, patiserie şi cel mai important, de cele mai multe ori se ridicau de la masă când încă poate le mai era foame. Obezitatea, atât la oameni, dar şi la animalele domestice era necunoscută.

Stilul de viaţă al omului modern arată total diferit de cel al bunicilor. Este un stil de viaţă caracterizat de sedentarism şi de obezitate, care a devenit endemică atât la adulţi, dar şi la copii, provocând diabet de tip 2 şi boli cardiovasculare. Omul modern pare că trăieşte perpetuu într-o sărbătoare culinară având, în orice moment, posibilitatea de a „gusta” ceva bun. Se consumă alimentele care sunt ieftine, gustoase sau la modă, fără a ţine cont de cât de nesănătoase sunt şi de faptul că provoacă tot felul de dependenţe. Programul meselor este haotic, multe persoane ajungând să mănânce seara în exces şi mâncăruri grele. Porţiile sunt tot mai mari şi au un conţinut mult mai ridicat de calorii şi de chimicale decât în trecut. Se consumă excesiv băuturi alcoolice industriale şi până şi apa este înlocuită de alte băuturi.

Pare a fi o generaţie în care copiii ajung să fie mai bolnavi decât bunicii lor, iar părinţii nu fac nimic pentru asta, permiţându-le să ducă o astfel de viaţă, ducându-i chiar ei la fast food. După unele date recente, în medie peste 300.000 de români frecventează zilnic restaurantele fast-food, vânzările având în continuare un puternic trend pozitiv.

Pentru a contracara acest trend au fost elaborate acte ce reglementează comercializarea unor alimente nerecomandate copiilor în şcoli (legea 123/2008, ord. 1563/2008). Însă fără suportul educaţional al părinţilor nu se poate înregistra niciun efect pozitiv.