„Despre minuni“ este una dintre cele mai preţuite cărţi de apologetică ale lui Lewis, mai ales că, în zilele noastre, pare cumva anacronic să mai crezi în minuni.
Născut în Irlanda, în 1989, C.S. Lewis a devenit profesor de literatură medievală și renascentistă la Universitatea Cambridge. Iar lucrul acesta nu l-a împiedicat să scrie cărţi pentru copii și chiar science fiction. Lucrările sale de apologetică sunt însă cele pe care creștini de toate confesiunile le apreciază cel mai mult. Despre minuni[1] este una dintre cele mai apreciate cărţi de apologetică ale lui Lewis, mai ales că, în zilele noastre, pare cumva anacronic să mai crezi în minuni.
Un motiv des invocat ar fi că evoluţia știinţei ne-a ajutat să înţelegem cum, conform legilor naturii, anumite evenimente sunt pur și simplu imposibile, ca de exemplu nașterea din fecioară sau învierea. Chiar așa să fie? Nu știau oamenii acum două mii de ani că un copil nu se poate naște dintr-o fecioară și nu bănuiau că un om, odată mort, așa va rămâne? Ba da, știau exact la fel de bine cum știm noi astăzi.
Nu faptul că ignorau legile naturii îi făcea să creadă în minuni (legi care, apropo, sunt ele însele o minune, căci probabilitatea ca toate constantele naturii să aibă exact valoarea pe care o au pentru ca viaţa să fie posibilă este practic nulă). Credeau în legi și, mai mult decât atât, credeau în Cel care le dăduse și care putea – uneori și din anumite motive – să le încalce sau, mai exact, să le re-afirme într-un mod mai subtil.
Să luăm ca exemplu minunea nașterii din fecioară. Poate să apară viaţa fără ajutorul unui bărbat? Da, desigur, dar în general nu se întâmplă așa. Totuși, oricât de ciudat ar părea, niciun bărbat și nicio femeie nu a creat vreodată vreun copil: Dumnezeu dă viaţa și El o face posibilă, chiar dacă în mod normal o face prin intermediul părinţilor.
Dar nu a fost așa când a creat primul om și nici când L-a trimis în lume pe Omul care a fost El Însuși, începând astfel noua creaţie a tuturor lucrurilor. Dar acest fapt nu a încălcat și nici nu a schimbat legile vieţii. Și nici nu a făcut ca viaţa să meargă în altă direcţie decât am văzut-o mergând de obicei. Nu încă!
Dar s-ar putea totuși ca viaţa să meargă și în direcţie inversă? Ei bine, da, și a doua mare minune a creștinismului, învierea, ne arată că, într-o zi, roata implacabilă pe care am văzut-o ducând întotdeauna doar de la viaţă înspre moarte se va întoarce și va merge invers, din moarte spre viaţă. Iar aceasta va fi minunea Noii Creaţii. Despre minuni reușește să își convingă cititorul că, între timp, credinţa în Noua Creaţie s-ar putea să fie ea însăși o minune, „cea mai mare și singură” dintre toate.
Carmen Alina Nedelcu este licenţiată în relaţii publice de Universitatea București și are o dipomă de master în managementul afacerilor de la Academia de Studii Economice. Este expert în tehnologii cloud și pasionată de cărţi.
