„O mie de daruri“ este revolta frumoasă a sufletului care nu vrea să se lase schilodit de ce a pierdut, ci să străpungă el însuşi suferinţa ca o săgeată care ţâşneşte din arcul harului, un leitmotiv al întregii cărţi.
Ann Voskamp este o autoare canadiană ale cărei memorii, încapsulate în volumul O mie de daruri[1], publicat iniţial de prolifica editură Zondervan, au stat săptămâni în șir în topul The New York Times al celor mai vândute cărţi.
Cartea O mie de daruri a fost, de asemenea, distinsă cu premiul de merit în cadrul ceremoniei Christianity Today Book Awards în 2021 și a fost citată în numeroase publicaţii cu circulaţie largă în Statele Unite (Huffington Post, People Magazine, World Magazine).
O mie de daruri este o cronică a suferinţei umane sălbatice, domesticite de credinţă, o cronică scrisă într-un limbaj poetic, balsamic pentru sufletul cititorului, fără înflorituri nenecesare și fără să facă rabat de la consistenţa mesajului transmis. Lirismul cărţii ajută la redarea subtilă și delicată cu simţirile cititorului a unor aspecte ale durerii pe care nu toţi oamenii le trăiesc în același timp. De aceea este cu atât mai bine-venită opţiunea de a reda unele idei într-un înveliș poetic, care să potenţeze respectul autoarei pentru experienţa de suferinţă a cititorului.
Cartea este rezultatul unei lupte de supravieţuire spirituală începute după o experienţă cruntă pe care autoarea a trăit-o în copilărie: disoluţia emoţională a familiei ei după moartea prematură a surorii ei mai mici, într-un accident stupid, în urma căruia mama autoarei nu și-a mai revenit mintal. O mie de daruri este revolta frumoasă a sufletului care nu vrea să se lase schilodit de ce a pierdut, ci să străpungă el însuși suferinţa ca o săgeată care ţâșnește din arcul harului, un leitmotiv al întregii cărţi.
„Cum ne putem bucura când suntem stresaţi de termene-limită, de datorii, conflicte și treburi care nu se mai sfârșesc? Cum putem fi mulţumiţi atunci când zilele ne sunt lungi, îngropate în rutină și uneori pline de durere? Ce anume ne dă Dumnezeu aici și acum?”
Ce anume ne dă Dumnezeu aici și acum?
Că o conștientizăm, că nu, cei mai mulţi dintre noi ne confruntăm cu aceste întrebări, care sunt, de fapt, reiterări ale vechii dileme: Cum putem fi cu adevărat fericiţi în miezul unei existenţe în care abundă suferinţa de orice fel? Fără a diminua nicicum forţa argumentelor raţionale și emoţionale pe care le propune, trebuie spus că volumul răspunde la aceste întrebări cu un concept simplu, dar care se poate dovedi provocator atunci când este asumat ca remediu: mulţumirea.
Cititorului dornic să privească la mulţumire din unghiuri din care poate nu a mai făcut-o până acum, dar și cititorului care nu poate vedea mai departe de realitatea acută a suferinţei sale prezente cartea îi va părea un pahar de apă rece, de fântână, într-o zi toridă în deșert.
Alina Kartman este senior editor la Semnele timpului și ST Network.
Citește și: În pauzele de publicitate, fericirea umblă desculţă
