Etichetă: recenzie de carte

Clifford Goldstein, s-a aventurat să dezbată întrebările cele mai grandioase: Există adevărul? Îl putem cunoaște? Există Dumnezeu și are El de-a face cu mine? Are viaţa vreun sens?

Timpul iertării este povestea unui pelerinaj prin pustiul doliului și traumei, în care un tată devastat de magnitudinea pierderii suferite luptă pentru a reuși să-l ierte pe ucigașul fiicei sale.

„Calea către Hristos“ reprezintă o chintesenţă a convingerilor autoarei şi a modului în care a înţeles relaţia omului cu Dumnezeu.

În „Creștinism, pur și simplu“, C.S. Lewis reuşeşte să îşi poarte cititorii pe o frânghie subţire aflată la limita dintre credinţă şi raţiune.

„Theodicy of Love“ reprezintă una dintre cele mai clare explicaţii ale teodiceei dintr-o perspectivă biblică.

Cartea „Iubirea nebună a lui Dumnezeu“[1] este o invitaţie la analiză raţională, dar şi intuitivă, a consecinţelor şi pericolului unui colaps moral şi spiritual al societăţii pretins independente de orice sursă de descoperire divină.

Cartea „Totul pentru gloria lui“, de Oswald Chambers ne readuce în atmosfera exprimărilor trezirilor spirituale ale epocii sale, în care reverbera încă spiritul dorinţelor pioase, autentice.

Cartea „Nemurirea sufletului sau învierea morţilor?“ confirmă faptul că opoziţia făţișă faţă de una dintre cele mai răspândite învăţături creștine e de natură să stârnească reacţii impetuoase.

Cartea Poate știinţa explica totul este o introducere accesibilă la relaţia dintre știinţă și religie. Ştiinţa poate oferi anumite răspunsuri la întrebări de tipul „cum?“...

„O mie de daruri“ este revolta frumoasă a sufletului care nu vrea să se lase schilodit de ce a pierdut, ci să străpungă el însuşi suferinţa ca o săgeată care ţâşneşte din arcul harului, un leitmotiv al întregii cărţi.

„Despre minuni“ este una dintre cele mai preţuite cărţi de apologetică ale lui Lewis, mai ales că, astăzi, pare cumva anacronic să mai crezi în minuni.

„Fuga de Dumnezeu“ descrie experienţa distanţării. Atunci când credem că fugim şi că ajungem într-un spaţiu în care Dumnezeu e absent, descoperim că Dumnezeu e deja acolo, invitându-ne credinţa.

În cartea O dragoste mai presus de raţiune, John Ortberg prezintă nuanţe familiare ale unei iubiri care se exfoliază revelator, de la un capitol la altul.