Chiar atunci când sunt bine intenţionate, sfaturile primite din partea partenerului de viaţă pot fi primite cu reticenţă, fiind considerate critici sau lovituri sub centură, din partea uneia dintre persoanele care ne cunoaşte cel mai bine. Însă aceasta nu trebuie să fie o situaţie tensionată, afirmă dr. Anna Ranieri, psiholog la Universitatea Palo Alton, din California.

Atunci când oferim sfaturi, greşim adeseori deoarece sărim peste un pas important, afirmă Ranieri. Şi anume, uităm să solicităm mai multe informaţii partenerului de viaţă, înainte de a-l sfătui să acţioneze într-o direcţie sau în alta.

De aceea, primul pas este să îţi stăpâneşti impulsul de a oferi un sfat şi să asculţi ce spune partenerul. Uneori, ascultarea şi disponibilitatea de a fi acolo pentru cineva care vrea să scape de o povară de pe inimă au un efect mai mare decât oferirea unui sfat.

Dacă eşti cel care primeşte un sfat nesolicitat, poţi mulţumi partenerului tău pentru intenţia sa bună, dar îi poţi şi explica faptul că nu doreşti încă un sfat în acest moment.

„Îi încurajez pe parteneri să afle şi să spună ce tip de nevoie au: să primească un sfat, să fie ascultaţi, să fie ajutaţi cu ceva concret”, explică Ranieri.

Dacă niciunul dintre aceste sfaturi nu are rod, psihologul ne sfătuieşte să prezentăm situaţia unei persoane mai apropiate, precum mama celui sau celei în cauză. Indirect şi într-o manieră potrivită, sfatul acesteia ar putea fi primit mult mai bine.