Cu siguranţă că nu doar o dată v-aţi dorit să aveţi mai mult timp într-o zi. Şi, deşi a adăuga măcar câteva minute este imposibil, există câteva metode să păcălim creierul că dispunem de mai mult timp şi că avem timp să facem tot ceea ce ne dorim.

Mai întâi, o cercetare realizată de neurochirurgul David Engleman a arătat că rezolvarea stă în percepţia pe care o avem asupra timpului.

Atunci când creierul nostru trebuie să proceseze informaţii noi, timpul în care are loc această procesare este perceput ca o perioadă mai lungă de timp. Spre exemplu, atunci când suntem într-o situaţie primejdioasă, din care încercăm să ieşim teferi, creierul procesează toate informaţiile din jurul nostru, de aceea pare că timpul se dilată.

În schimb, atunci când folosim informaţii care au fost deja procesate, creierul o ia pe scurtătură, iat timpul pare că se mişcă mai repede, că se contractă. Astfel se explică percepţia diferită pe care o avem asupra timpului la vârste diferite.

Pe măsură ce îmbătrânim, creierul nostru întâlneşte tot mai multe informaţii pe care le-a procesat deja. Accesul la aceste informaţii familiare se face rapid, de unde rezultă şi senzaţia să timpul să mişcă foarte repede.

Cum să ne păcălim creierul

Dar, din fericire, situaţia nu este fără ieşire. Există cinci paşi pe care putem să îi parcurgem pentru ca percepţia noastră asupra timpului să fie modificată şi să pară că timpul trece mai lent.

Primul pas este învăţarea continuă. Fie că citim, fie că încercăm activităţi noi, fie că urmăm cursuri diferite de profesia noastră, aceasta ne oferă constant informaţii noi şi păcăleşte creierul să creadă că timpul trece mai încet.

Al doilea pas este vizitarea unor locuri noi. Nu e nevoie să facem călătorii în jurul lumii, ci doar să schimbăm drumul obişnuit pe care îl parcurgem până la facultate, la serviciu sau înapoi spre casă. Totul, de la imagini, la sunete, la persoane, reprezintă informaţii noi pentru creier.

Al treilea pas este cunoaşterea unor persoane noi. Interacţiunea cu persoane noi ne solicită din mai multe puncte de vedere şi, spre deosebire de obiecte, procesarea şi înţelegerea oamenilor, numelor noi, vocilor, accentelor, limbajului corporal solicită mai mult efort.

Al patrulea pas este încercarea unor activităţi noi. Activităţile noi ne obligă să fim atenţi la ceea ce facem, să fim prezenţi în prezent şi să ne ascuţim simţurile. Pe măsură ce creierul ia în considerare toate detaliile noii experienţe, perioada de timp este percepută ca una îndelungată şi, în consecinţă, memorată mai bine de creier.

Al cincilea pas este spontaneitatea. Surprizele se aseamănă cu experienţele noi, prin urmare surprinderea creierului cu informaţii noi, indiferent de simţul sau simţurile prin care le primeşte, ajută ca percepţia asupra timpului să fie schimbată.