Cum schimbă „milenialii” faţa societăţii

2242

Sunt tineri, liberali, implicaţi și digitalizaţi. Idealiști și foarte încrezători în sine, conectaţi și dornici să își definească o identitate responsabilă. Ei sunt generaţia Y sau milenialii, cei despre care se spune că schimbă faţa societăţii. Într-un mod pozitiv.

Generaţia milenială s-a născut din părinţi care au luptat pentru dreptul lor de a contesta rolurile sociale tradiţionale (vezi tabel), într-o lume în care femeile sunt mai puţin discriminate decât în trecut, statut care promite să continue mutaţiile la nivelul societăţii.

Efectele acestor mutaţii se văd în cel puţin patru sfere ale existenţei noii generaţii: la muncă, în viaţa personală, în căsnicie şi în ceea ce priveşte creşterea copiilor.

Potrivt unei radiografii sociale efectuate de Pew Research Center, în 2010 şi 2011, femeile din generaţia Y sunt la fel de predispuse ca bărbaţii să spună că a avea succes într-o profesie bine plătită este foarte important sau chiar cel mai important lucru în viaţa lor. Spre deosebire de generaţiile anterioare în care bărbaţii puteau un accent mai pronunţat decât puneau femeile pe profesie, bărbaţii generaţiei Y sunt chiar mai puţin înclinaţi decât femeile să spună că profesia este una dintre cele mai importante valori ale lor.

Generaţia AO (Always-On) – născuţi între 2000 – 2020, generaţia influenţată încă din copilărie de conectivitatea generată de accesul uşor la oameni şi la cunoştinţe prin intermediul Internetului.

Generaţia Z (Generaţia I, Generaţia Internet) – cunoscuţi drept „nativii digitali”, născuţi la începutul anilor 1990.

Generaţia Y (Generaţia milenială, milenialii, Generation Next, Generaţia Net, Echo Boomers) – născuţi între 1980 – 2000 (deşi, unii sociologi lărgesc această perioadă, incluzând anii 1970 şi prima decadă a anilor 2000). Generaţia Baby Boom – născuţi după cel de-al Doilea Război Mondial (1946 – 1964), într-o perioadă marcată de o creştere spectaculoasă a natalităţii.

Generaţia Tăcută – născuţi între 1925 şi 1945, sunt cei prea tineri pentru a se înrola în al Doilea Război Mondial, cei ai căror taţi au luptat în Primul Război Mondial.

Generaţia cea mai Mare (GI Generation) îi include pe cei născuţi între 1901 şi 1924, care au luptat în al Doilea Război Mondial. 

Generaţia Y este prima generaţie din istorie în care femeile sunt mai predispuse decât bărbaţii să urmeze cursurile unei facultăţi. Până în 2016, se estimează că femeile vor alcătui majoritatea covârşitoare a studenţilor şi a absolvenţilor universitari. Cel puţin în Statele Unite. Iar acesta este un lucru pe care mileniali de ambele sexe îl apreciază. În 2009, circa 84% dintre membrii generaţiei Y spuneau că „femeile nu ar trebui să se întoarcă la rolurile lor tradiţionale în societate”. Anul trecut, 82% dintre mileniali spuneau că tendinţa de a avea mai multe femei încadrate în muncă este „o schimbare în bine”.

Însă accentul pe muncă nu contrastează, aşa cum ne-am aştepta, cu valorizarea familiei. Din contră. Mai mult de o treime dintre femeile membre ale generaţiei mileniale spun că unul dintre cele mai importante scopuri ale lor este căsătoria. Circa 85% dintre mileniali (bărbaţi şi femei deopotrivă) spun că este foarte important pentru ei să aibă o căsnicie de succes.

Aproape toţi milenialii (95% dintre femei şi 93% dintre bărbaţi) sunt convinşi că e extrem de important să fie părinţi buni. Şi o majoritate evidentă a femeilor pune creşterea copiilor pe un loc fruntaş pe lista valorilor lor.

Schimbarea de atitudinii faţă de femei produce schimbări şi în viaţa bărbaţilor. Nu mai puţin de 32% dintre taţii căsătoriţi cu femei care deţin un loc de muncă aveau grijă în mod constant de copiii lor mai mici de 15 ani, arăta recensământul american din 2010. Aceasta reprezintă o creştere cu 20 de procente faţă de anul 2001.

Pe de altă parte, notează CS Monitor, mutaţiile la nivelul rolurilor de gen dau naştere şi la tensiuni sau ambiguităţi pentru ambele sexe. Circa 60% dintre taţii din familii cu două surse de venit spun că echilibrarea muncii şi a familiei reprezintă o problemă, indică The New Male Mistique, un raport al Family and Work Insititute. În 1977, însă, doar 35% dintre taţii din astfel de contexte calificau relaţia muncă-familie drept problematică.

Astfel de statistici arată că egalitatea dintre sexe nu trebuie privită strict din perspectiva drepturilor nediscriminatorii şi că trebuie luate în calcul şi modificările de comportament şi de stil de viaţă asociate acestei egalităţi. Societatea care funcţiona după rolurile tradiţionale dobândise un anume echilibru, pe care schimbările asumate parţial – doar privind la ceea ce este plăcut şi comod, la beneficii – nu îl pot asigura.