Sărăcia ne face să vedem lumea cu alţi ochi

1032

Criza economică are implicaţii și asupra modului în care ne percepem unii pe alţii. Cel puţin, aceasta este ideea pe care o transmite un studiu recent care ar putea ajuta la o înţelegere mai profundă a cauzelor care conduc la discriminare sau manifestări rasiale.

Ura de rasă nu este genetică. Ea se învaţă, însă factorii socio-economici ne modelează atitudinea și comportamentul.

Un studiu recent efectuat la Universitatea din New York a stabilit că, în perioade de recesiune, oamenii percep chipurile persoanelor de altă etnie în mod distorsionat, ca fiind „mai închise la culoare” şi cu trăsături faciale mai pronunţate, fenomen care sporeşte probabilitatea discriminării, informează Daily Mail.

Descoperirile noastre indică faptul că penuria modifică modul în care oamenii percep vizual rasa altei persoane – iar această deformare perceptuală contribuie la inegalităţi”, a declarat unul dintre cercetători.

Cum au ajuns oamenii de știinţă americani la această concluzie? Au fost derulate mai multe experimente, în urma cărora participanţii au privit fotografii ale unor chipuri care variau de la închise la culoare până la albe, apoi au fost întrebaţi dacă fiecare chip din fotografie era închis sau mai deschis la culoare.

Într-unul dintre experimente, oamenii cu dificultăţi economice au perceput chipurile ca având pielea mai închisă la culoare şi cu trăsături „afrocentrice” mai pronunţate decât persoanele care nu se confruntau cu probleme financiare.

De asemenea, același studiu a atestat că participanţii au alocat mai puţini bani persoanelor percepute ca având pielea „mai închisă la culoare” atunci când acestea se confruntau cu probleme financiare.

Rasismul, un factor genetic?

Există studii care sugerează că discriminarea rasială ar fi o formă de fobie socială, înteleasă ca o dificultate de a acţiona în public, din cauza fricii de a fi judecaţi de cei din jur. În aceste condiţii, rasismul ar fi o boală genetică, cauzată de anumite defecţiuni de ordin cromozomial.

Pe de altă parte, alte studii, ca și cel prezent, infirmă această ipoteză, insistând asupra altor factori care modelează percepţiile și comportamentul. De exemplu, o cercetare știinţifică atestă faptul că în interiorul creierului uman există conexiuni ce pot modifica comportamentul în mod inconștient.

Și aceasta din cauza modului în care acţionează stereotipiile asupra creierului. Cu alte cuvinte, nimeni nu este imun în faţa ideilor ce conduc spre percepţii rasiste. O formă sigură de a rezista în faţa acestei invazii constă în conștientizarea faptului că aceste conexiuni există.

Rasismul la vârste fragede: ochi albaștri, ochi căprui

O bună demonstraţie a modului în care ideile pot modela comportamente a fost realizată de o învăţătoare. Într-o zi de vineri a anului 1968, un elev din clasa a III-a a întrebat-o pe Jane Elliot, învăţătoarea lui, de ce „l-au împușcat pe acel rege (king) ieri, de ce l-au împușcat”? Întrebarea fusese adresată o zi mai târziu după asasinarea lui Martin Luther King.

Cum să explice învăţătoarea ce se întâmplase unui copil de 10 ani, în condiţiile în care în orășelul lor nici măcar nu exista populaţie de culoare?

Dorind să ofere un răspuns convingător, Elliot va desfășura unul dintre cele mai surprinzătoare experimente, care ilustrează cât de puternic poate fi impactul rasismului la vârstă fragedă.

A împărţit clasa în două grupuri, grupul celor cu ochi albaștri și grupul celor cu ochi căprui, declarând în virtutea cunoștinţelor sale că grupul copiilor cu ochi albaștri este superior celuilalt grup. Rezultatul? Relaţiile de prietenie nu au mai contat, ostilitatea marcând atmosfera din clasă.

Același efect s-a repetat și atunci când învăţătoarea a inversat rolurile, pretinzând că a greșit și, de fapt, cei cu ochi căprui sunt elita. Acum a venit rândul acestora să își ia în serios rolul, tratându-i cu superioritate pe cei cu ochi albaștri.

Ce a urmat este deja istorie, însă o istorie ce a lăsat urmări serioase în conștiinţa publică. Prin acest experiment, lumea a devenit mai conștientă că prejudecăţile de natură rasială, stereotipiile și tendinţele discriminatorii sunt latente în fiecare dintre noi, indiferent de vârstă.

Realitatea de dincolo de experimente

Experimentele nu fac decât să confirme ceea ce se poate observa fără o analiză prea complicată. Nu este o noutate faptul că antisemitismul a luat amploare în condiţiile crizei economice prin care trecea Germania după primul război mondial. Și nu doar Germania. La fel se explică tensiunile soldate cu masacru în Rwanda.

Oriunde s-a manifestat, criza economică a schimbat percepţii și a generat comportamente ostile. Legionarismul din România se înscrie în același tendinţe. La fel ca și Ku Klux Klan, care a apărut imediat după abolirea sclaviei. Deși a fost un moment istoric care a rezolvat multe probleme, a generat altele.

SUA nu a scăpat nici în prezent de probleme care ne readuc aminte de disputele nu foarte îndepărtate dintre albi și negri. Astfel, incidentele rasiste au fost în creștere în Statele Unite după obţinerea de către Barack Obama a primului său mandat prezidenţial. Mai multe manechine cu chipul său au fost găsite spânzurate de copaci.

Potrivit lui Brian Levin, profesor la Universitatea San Bernardino, specialist în studierea rasismului și extremismului, exprimările rasiste din SUA se înscriu într-o tendinţă pe termen mai lung.

„Nu avem statistici exacte, dar pot spune că se pare că se înregistrează un vârf al incidentelor rasiste de la alegeri până acum”, spune el.Motivele? Imigraţia crescută și șomajul au fost factorii determinanţi.

O simplă privire în istorie atestă faptul că indiferent de zona de manifestare a intoleranţei, tiparul de cele mai multe ori este același. Extremismul și rasismul sunt de fapt două feţe ale aceleași monede.

Din acest punct de vedere nici nu mai constituie o surpriză ascensiunea politică a grupărilor extremiste din Europa. Intrarea extremiștilor într-un număr consistent în Parlamentul European este de fapt o repetiţie cu alţi actori.

Singurii care par să fie surprinși sunt politicienii. Motiv pentru care au deplâns influenţa de care se bucură noul extremism European. Însă, la ce ne-am putea aștepta în condiţiile unei prelungiri a crizei economice și a unui euroscepticism crescut?

Sărăcia își spune cuvântul. Condiţii pentru amplificarea rasismului există. Iar efectele le putem anticipa.