Cazul Adam Lanza: Când părinţilor le e frică de copii

389

Cazul masacrului din şcoala Sandy Hook, din micul oraş Newtown, Connecticut, a ţinut prima pagină a ziarelor toată săptămână. Presa a scotocit tot ce se poate despre autorul masacrului, elevul de 20 de ani Adam Lanza. Detalii despre viaţa sa apar zilnic în presă, tânărul fiind deja o vedetă sinistră a spaţiului american. Mulţi părinţi încearcă să se pună în locul celor care şi-au pierdut copiii din cauza lui Lanza, însă un grup mai restrâns îşi imaginează cu groază cum ar fi fost dacă tânărul era copilul lor.

Părinţii unor copii precum Adam Lanza sau Anders Breivik, autorul masacrului din Norvegia, nu pot spune că se tem de copiii lor şi nu pot admite că ştiau că acei copii, în anumite circumstanţe, ar putea ajunge să facă asemenea acte de cruzime şi violenţă. Şi de multe ori nu pot să vorbească despre asta nici după ce faptul s-a consumat, iar dacă o fac, nu găsesc vreo consolare în asta.

Mamă de terorist

Mama lui Breivik a fost citată la proces de către psihiatrul Torgeir Husby. Ea a spus atunci că încă de la patru ani o speria cu atitudinea sa agresivă şi cu incapacitatea de a simţi bucurie sau plăcere. Pentru un timp lucrurile au părut să ia o turnură mai bună. Breivik părea a fi un copil bun, un elev bun (înainte de liceu), avea prieteni şi mereu o ajuta prin casă. 23 de ani mai târziu era de nerecunoscut: devenise un „obsedat fără control, care purta o mască şi vorbea despre război împotriva musulmanilor". Mama lui era complet terifiată când, după liceu, Breivik s-a mutat înapoi în casa părintească, în această stare. Pentru ea, şi pentru mai mulţi psihiatri, acestea au fost primele semne ale unei boli mintale care s-a manifestat în uciderea a 77 de oameni în iulie anul trecut.

Dacă eram eu?

Din păcate, mama lui Adam Lanza nu poate oferi nicio mărturie a traiului împreună cu fiul ei, din cauză că ea a fost chiar prima sa victimă. În schimb, o altă mamă a lansat în această săptămână un strigăt de ajutor, în locul ei. „Şi eu sunt mama lui Adam Lanza", scrie femeia, în revista Time. „Trăiesc cu un fiu care este bolnav mintal. Îl iubesc, dar mă îngrozeşte…," explică Liza Long. „De fiecare dată când aud despre un atac în masă mă gândesc la fiul meu. Şi mă întreb dacă într-o zi, o să fiu şi eu mama aceea," a declarat ea într-un interviu pentru NBC News.

Sunt părinţii de vină?

Există speculaţii că boala lui Lanza, sindromul Asperger, o formă uşoară de autism ar putea avea de-a face cu masacrul săvârşit de el. Cu toate astea, mai mulţi psihiatri au declarat presei că nu există o relaţie cauzală între cele două elemente. Există de asemenea speculaţii că mama lui ar fi jucat un rol important în accentuarea problemelor psihice ale acestuia, femeia având o atitudine de „supravieţuitor" paranoic care credea că lumea va ajunge la colaps total şi care făcea provizii de alimente, apă şi arme, scrie Daily Mail. La fel şi mama lui Breivik a fost acuzată că ar fi jucat un rol, intenţional sau nu, în dezvoltarea fiului său şi a felului în care a ajuns la maturitate. Chiar dacă aceste lucruri sunt adevărate sau nu, există mulţi părinţi care sunt în situaţia lui Liza Long şi care cer ajutor.

Long descrie pe blogul său dragostea pentru fiul său de 13 ani, care devine extrem de violent când se enervează. Conform spuselor ei, acesta a ameninţat-o de mai multe ori cu un cuţit şi a trebuit să îşi înveţe ceilalţi trei copii să se închidă în cameră când fratele lor cade într-o dispoziţie imprevizibilă. Spune că nimic nu ajută, nici medicamentele puternice, nici internările în spital. A primit chiar sfatul de a-l da pe mâna Poliţiei când face ceva mai grav, pentru a sta închis şi departe de posibilitatea de a răni alţi oameni.

Liza Long şi familia ei trăieşte într-o lume a fricii pe care puţini oameni o înţeleg şi care ar putea să fie similară, într-o anumită măsură, cu lupta mamei lui Adam Lanza sau a lui Anders Breivik. Cu toate astea, mulţi au rezonat cu mărturisirea ei, care a primit mii de comentarii şi a fost redistribuită nu doar în social media, ci şi în presa naţională americană.

Cei mai mulţi comentatori şi-au exprimat empatia faţă de cazul ei, unii au trecut la acuze, iar alţii au vrut neapărat să îi transmită că nu este singură. Din nefericire, Liza Long face parte dintre acei oameni despre care lumea nu află până nu se întâmplă o tragedie.