Copiii profund talentaţi sunt deseori trataţi ca invizibili

721

Cel mai mare studiu știinţific efectuat în Statele Unite pentru a evalua situaţia copiilor supradotaţi a ajuns la o concluzie alarmantă. Talentele copiilor precoce sunt deseori irosite, în detrimentul noii generaţii de lideri și inovatori.

Programa școlară, implicarea profesorilor și lipsa unei motivări exterioare adecvate pentru a-și atinge potenţialul sunt, deseori, obstacole în calea dezvoltării copiilor supradotaţi. Deși aceștia ar trebui să ajungă liderii următoarei generaţii, copiii profund talentaţi sunt, de cele mai multe ori, invizibili în școlile din care fac parte.

La această concluzie a ajuns o echipă de cercetători de la Colegiul Peabody pentru Educaţie și Dezvoltare Umană din cadrul reputatei universităţi americane Vanderbilt. Oamenii de știinţă de aici au efectuat un studiu asupra evoluţiei în viaţă a 320 de copii supradotaţi pe care i-au urmărit pe parcursul a nu mai puţin de 25 de ani. Copiii au fost monitorizaţi începând de la vârsta de 13 ani până la 38, fiindu-le evaluate realizările academice, în afaceri, cultura, starea de sănătate, abilităţile știinţifice și tehnologice. Iar rezultatele au fost publicate recent într-un material cu titlul „Cine ajunge în vârf? Indicatori timpurii”, preluat de jurnalul de specialitate Psychological Science.

Obstacole pentru viitorii lideri

„Copiii supradotaţi sunt o resursă de capital uman preţioasă”, a declarat psihologul David Lubinski, coordonatorul studiului Vanderbilt. „Acest segment de populaţie reprezintă viitorii creatori ai culturii moderne și liderii în afaceri, sănătate, drept, profesorat și STEM (știinţă, tehnologie, inginerie și matematică)”, a subliniat psihologul. Lucru care s-a reflectat și în rezultatele studiului. Dintre cei 320 de participanţi, 203 și-au avansat studiile până la o diplomă de master sau mai sus. Dintre aceștia, 142 au obţinut un doctorat. Majoritatea celor studiaţi și-au dezvoltat cariere marcante, devenind lideri cu experienţă în companii incluse în topul Forbes 500, al celor mai importante companii din lume.

Studiul a dezvăluit însă și că elevii dotaţi au avut obstacole în calea dezvoltării lor la potenţialul maxim. Școlile obișnuite nu erau adaptate la ritmul lor rapid de digerare a unui material complex și de învăţare. Atunci când profesorii observau că elevul se descurcă foarte bine la materia lui, își mutau atenţia pe elevii care pricepeau mai greu. Iar această tendinţă a generat pierderea unor oportunităţi, frustrare și realizări sub măsura posibilităţilor.

Soluţiile sunt la părinţi

Măsurile de soluţionare a acestei situaţii, spun cercetătorii, ţin atât mai puţin de sistem, cât de părinţii acestor copii. Lubinski subliniază că societatea pune la dispoziţia copiilor supradotaţi sisteme capabile să răspundă nevoilor lor, însă nu s-a ajuns deocamdată la o încadrare automată a copiilor în sisteme de învăţare adecvate ritmului lor. De aceea este nevoie de o contribuţie înţeleaptă din partea părinţilor.

„Prima schimbare care trebuie să fie luată în calcul este diferenţierea ritmului de învăţare a elevilor,” susţine psihologul. „Toţi acceptăm existenţa acestor diferenţe la școlile ajutătoare. Și există diverse legi care protejează nevoiele elevilor cu retard de dezvoltare. Dar este mai puţină preocupare pentru cei din spectrul celălalt: copiii cu abilităţi matematice sau verbale precoce.”

Profesorul le recomandă părinţilor care bănuiesc că ai lor copii ar avea talente peste medie să îi testeze și să evalueze cât mai obiectiv domeniile în care cei mici excelează. Apoi să se asigure că școlile pe care copiii le urmează le stimulează suficient aceste talente, fiindcă „școlile de azi sunt foarte eterogene”. Un ajutor semnificativ poate fi obţinut de la consilierul școlii, care îi poate ghida pe părinţi în evaluarea obiectivă a abilităţilor copilului.

Sistemul școlar din România poate cu greu să fie comparat cu cel american în privinţa acomodării la nevoile elevilor. Un aspect pozitiv ar putea fi acela că oferta educaţională s-a lărgit în ultimii ani, cuprinzând mai multe oportunităţi de școlarizare privată, unde particularizarea programei este un aspect prioritar. E drept însă că astfel de sisteme nu îi receptează pe copiii provenind din medii defavorizare, ceea ce face ca obstacolele românești în calea unei educaţii adecvate pentru copiii supradotaţi să fie mai numeroase decât în alte ţări. Însă nu imposibil de surmontat.