Zilnic, fiecare persoană are de îndeplinit sarcini, de luat decizii şi, zilnic, fiecare persoană este capabilă să le facă pe unele, iar pe altele nu. De ce voinţa este de ajuns în unele situaţii, dar pentru altele, este dezamăgitoare?

Primele studii care s-au făcut despre voinţă şi controlul de sine arată că atunci când oamenii îşi exercită controlul de sine pe o durată mai îndelungată, până la urmă, abilitatea lor de a lua decizii bune scade. Unul dintre primele astfel de studii a arătat că atunci când oamenii au rezistat ispitei de a mânca ciocolată, mai târziu nu au avut acceaşi abilitate de a persevera în îndeplinirea unei sarcini care îi provoca mental. De la acel studiu, mai mult de 100 alte experimente au ajuns la concluzii similare, conform cărora vionţa este o resursă limitată care se consumă când e folosită prea mult, iar atunci când „se pierde”, oamenii îşi pierd controlul de sine în orice situaţie, de la toleranţa la durere, până la agresiune.

Studiile recente au pus însă la îndoială ideea că voinţa este o resursă limitată. Mai multe studii au arătat că voinţa scade la persoanele care cred că autocontrolul este o capacitate limitată a corpului. În schimb, persoanele care cred că este o funcţie ce poate fi disciplinată şi menţinută în timp, nu au experimentat o asemenea epuizare ca primii. Mai mult decât atât, studiile au arătat că, în cazul celor care învaţă că au control de sine nelimitat, se elimină posibilitatea unei reduceri a autodisciplinei. În cazul celor care învaţă că voinţa este limitată, efectul este invers.

„Este la fel ca în cazul oboselii fizice”, spune Roy Baumeister, profesor de psihologie la Universitare de Stat din Florida, SUA. „Atunci când începi să oboseşti, dacă crezi în putere nelimitată, te va ajuta să mergi mai departe, dar de la un punct, când eşti prea obosit nu îţi va mai folosi la nimic”, a declarat el, relatează Time.

Baumeister sugerează că problema este una de alocare a resurselor. Orice provocare trebuie abordată ca un maraton. „Atunci când alegi la maraton trebuie să menţi un ritm; dacă, în schimbi consumi toată energia în prima parte a cursei, gândirea pozitivă nu o să te mai ajute cu nimic să termini cursa”, explică el.

Toate aceste studii arată că pentru a menţine autocontrolul, trebuie avuţi în vedere mai mulţi factori. Când este vorba de provocări pe termen scurt, încrederea că voinţa este nelimitată este factorul care ajută cel mai mult. Pentru luptele mai grele, stresante, pe termen lung, cel mai bun lucru este recunoaştere propriilor limite şi evitarea tentaţiilor în momentele cele mai vulnerabile.

De ce e important să avem autocontrol

La sfârşitul anilor 1960, cercetătorii au realizat un studiu renumit, cunoscut astăzi sub numele de „testul bezea”. Sute de copii de patru ani au fost supuşi unui test al vionţei. Fiecare copil a fost pus pe rând într-o cameră unde, pe masă, era o bezea. Puteau să mănânce bezeau imediat, dar rezistau să nu o mănânce în primele 15 minute, mai primeau una.

Cei mai mulţi dintre copii şi-au exprimat intenţia de a aştepta, dar puţini au reuşit să reziste tentaţiei mai mult de un minut. Alţii s-au străduit pentru un timp, dar până la urmă au renunţat. Cei care au reuşit să aştepte, şi-au găsit moduri de a-şi distrage atenţia de la bezea.

Studiile care s-au făcut mai târziu pe aceşti preşcolari au arătat că cei care au reuşit să aştepte 15 minute au avut mult mai puţine probleme de comportament, dependenţă de droguri sau obezitate până la liceu, în comparaţie cu cei care au mâncat bezeaua în primul minut. De asemenea, cei care au reuşit să facă faţă tentaţiei aveau şi notele cele mai mari la şcoală.