Motive pentru care implicarea tatălui este vitală pentru educarea copilului

1475

Structura familiei a suferit modificări odată cu schimbările de ordin social, economic şi tehnic ale secolului XX, iar acest lucru a putut fi observat în rolul tatălui şi influenţa sa tot mai mică în cadrul familiei, notează Psychology Today. Importanţa sa a ajuns să se rezume la resursele cu care contribuie pentru bunăstarea căminului.

Importanţa sa a ajuns să se rezume la resursele cu care contribuie pentru bunăstarea căminului, notează Psychology Today.

Multe studii s-au concentrat asupra influenţei şi rolului vital al mamei în creşterea copilului, atribuindu-i meritele (sau neajunsurile, după caz) în dezvoltarea micuţilor, neglijând însă valoarea adusă de implicarea tatălui în acest proces. Mai mult, tendinţa mamelor de a-şi creşte copiii singure este în creştere şi tot mai multe femei reuşesc să devină stâlpul financiar de bază în familie, arată NY Times. În Statele Unite, de exemplu, aproximativ 40% din femei câştigă mai bine decât bărbaţii, devenind astfel principalii susţinători ai familiei, a arătat o cercetare efectuată de Pew Research Center.

Cu toate acestea, un studiu a descoperit că puterea influenţei tatălui în viaţa copiilor săi o poate chiar depăşi pe cea a mamei. Aşa cum subliniază unul dintre cercetătorii studiului, Ronald Rohner, directorul Centrului pentru Studierea Acceptării şi Respingerii Interpersonale de la Universitatea din Conneticut, ignorarea venită din partea ambilor părinţi îl pot determina pe copil să devină agresiv, instabil emoţional şi îi pot scădea, printre altele, stima de sine. Ceea ce au putut observa oamenii de ştiinţă însă este că respingerea venită din partea tatălui are o mai mare influenţă în apariţia depresiei la copil, crescând riscul delicvenţei sau a consumului de substanţe nocive. Pe de altă parte, dragostea şi atenţia tatălui contribuie într-o proporţie semnificativă la bunăstarea interioară a copilului, îi alimentează fericirea şi satisfacţia asupra vieţii, susţine Rohner.

Dr. Kyle Pruett, profesor în psihiatria copilului la Universitatea Yale şi autor reputat de cărţi şi articole despre creşterea copilului, susţine că tatăl se poate implica în viaţa copilului în mod diferit faţă de mamă, arată The Atlantic. Într-un interviu apărut în publicaţia Salon, dr. Pruett spunea „fathers don’t mother and mothers don’t father” (taţii nu sunt mame, iar mamele nu sunt taţi), sugerând într-un mod simplu această complementaritate a sexelor, a părinţilor.

Un studiu al cercetătorilor americani a ajuns la concluzia că absenţa tatălui din viaţa tinerelor le poate determina pe acestea din urmă să dezvolte un comportament sexual riscant, o mai mare permisivitate când vine vorba de sex, dar şi o tendinţă de a-şi pierde virginitatea de timpuriu.

Asociaţia pentru Drepturile Familiei din Alabama (ALFRA) a notat motivele pentru care rolul tatălui este vital în dezvoltarea copilului. Iată câteva dintre ele:

Taţii se joacă diferit cu copiii. Taţii sunt mai zgomotoşi, îşi gâdilă copiii, se „luptă” şi chiar îi aruncă cu grijă în aer (spre disperarea mamelor). Prin modul de joacă, tatăl dezvoltă spiritul de competiţie al copilului şi independenţa sa, în timp ce mama încurajează egalitatea şi grija, securitatea. Ambele aspecte contribuie la construirea personalităţii copilului şi sunt extrem de importante.

Când vine vorba de disciplină, tatăl se bazează pe reguli stricte, ferme, care promovează dreptatea şi datoria, învăţându-i pe copii să facă diferenţa dintre consecinţele faptelor bune şi ale celor rele, susţine psihologul Carol Gilligan. Împreună cu abordarea blândă a mamei, care are puterea de a reda speranţa, se creează acel echilibru de care are nevoie copilul pentru dezvoltarea sa spre maturitate.

De asemenea, tatăl are rolul de a construi încrederea în sine a copilului, ajutându-l să-şi depăşească actula condiţie. El este cel care îl îndeamnă pe micuţ să se caţere în copac tot mai sus, să arunce mingea mai cu putere, ori să prindă mai multă viteză atunci când merge cu bicicleta. Taţii sunt cei care îi învaţă pe copii să îşi depăşească limitele. Mama va încuraja întotdeauna un comportament lipsit de riscuri, care îi poate limita independenţa sau progresul, dar alături de încurajările tatălui de a-şi asuma anumite riscuri, copilul învaţă să îşi lărgească perspectivele, fără a uita să îşi ia toate măsurile de precauţie şi să fie grijuliu în acţiunile sale.

Sunt doar câteva motive pentru care rolul tatălui în creşterea copilului nu a apus în societatea modernă. Există excepţii în care rolurile părinţilor sunt uşor (sau mai mult) inversate, dar împreună, influenţa mamei şi cea a tatălui creează un tot unitar care poate oferi setul de valori şi principii de care copilul are nevoie în dezvoltarea sa.