Temerile și regretele femeilor creștine, în privinţa căsătoriei

23543

Greu de imaginat că un articol cu titlul „10 tipuri de bărbaţi cu care femeile creștine nu ar trebui să se căsătorească" ar putea ajunge viral. Și totuși, s-a întâmplat. Peste 2 milioane de utilizatori au citit materialul publicat de Charisma Magazine. Cei mai mulţi au fost femei. De ce?

Autorul articolului este Lee Grady, director al Proiectului Mordecai, un serviciu de intervenţie în favoarea femeilor abuzate. El însuși a rămas surprins de faptul că 2 milioane de persoane au citit articolul și aproape 1,5 milioane l-au distribuit.

Comentând pe marginea acestui succes neașteptat, Steve Strang, editor la Charisma Magazine și prieten cu Grady, spunea că iniţial crezuse că articolul a fost preluat de site-uri mainstream, cu scopul de a face haz pe marginea concepţiilor pe care le au femeile creștine.

Când like-urile Facebook vizibile în pagina articolului au depășit 300.000, unul dintre editori i-a scris lui Strang un e-mail în care îi spunea că e convins, în proporţie de 90%, că un site laic trebuie să fi contribuit la asta, deși nu putea să identifice sursa.

Între timp, editorii de la Charisma Magazine (unde a fost publicat articolul) s-au lămurit. Nu site-urile de satiră au viralizat materialul, ci chiar publicul lui ţintă: femeile creștine. Editorii au fost surprinși de acest rezultat și privind la comentariile de site, aparţinând aproape în întregime unor persoane care se declară creștine.

Cum ar putea fi explicat impactul în cadrul mediului creștin feminin? „E ca și cum femeile care sunt dezamăgite din cauza viciilor, divorţurilor, standardelor compromise încearcă să rezoneze cu o figură paternă ca cea a autorului, care să le spună lucruri pe care tatăl lor sau pastorul ar fi trebuit să le rostească”, încearcă să explice Strang. Practic, femeile respective resimt într-un for ascuns al vieţii că ceva nu funcţionează în propria viaţă de familie, spune el.

O recunoaște și Lee, confirmând că nu persoanele seculare l-au contactat, „mulţi creștini însă au făcut-o”. De asemenea, a primit „tone de mesaje private”, cea mai mare parte de la femeile care doreau sfaturi. Tocmai au realizat că s-au căsătorit cu persoane cu care fuseseră avertizate să nu se căsătorească.

10 provocări pentru femei

Ce recomandări făcea materialul? În primul rând, că alesul inimii nu ar trebui să fie necredincios. Deși acest criteriu nu trebuie să fie unicul avut în vedere. Pe lista „bărbaţilor nerecomandaţi” a lui Grady se găsesc și mincinoșii și agresorii. De la sine înţeles că necinstea și violenţa nu sunt tolerabile, însă mai greu de depistat și uneori mai lesne tolerat este „bărbatul playboy”, acel Cassanova instabil, dar plin de șarm. Pe lista neagră sunt incluși și „paraziţii”, adică cei care au și-au distrus prin iresponsabilitatea personală prima căsnicie și acum doresc să se recăsătorească. Sigur, spune Strang, a doua căsătoriei nu e obligatoriu să fie un eșec, însă succesul e posibil doar dacă bărbatul a devenit între timp responsabil.

Dependenţii sunt de evitat, de asemenea. Drogurile sau băutura nu pot fi eliminate după nuntă. De asemenea, nici codependenţa nu este mai sănătoasă. „Nu intra într-o relaţie de codependenţă cu cineva care pretinde că are nevoie de tine ca să rămână calm. Nu-l poţi schimba”, susţine Grady. Nici vagabonzii nu au șanse mai mari de schimbare. Cineva care nu obișnuiește să muncească, nu merită nici să se căsătorească, notează mai departe autorul. La fel, nici narcisiștii. Aceștia sunt mai îndrăgostiţi de mușchii lor și mai preocupaţi de nevoile proprii decât de cele ale partenerei de viaţă.

Spre finalul listei apare și „bărbatul-copil”. Femeile care se căsătoresc cu acest gen de bărbaţi riscă să își asume probleme, sperând că vor putea deveni soţii pentru niște tipi care încă nu au crescut. Dacă mamele lor încă le gătesc, le spală și le calcă hainele, atunci nunta este riscantă. Iar dacă toate aceste tipuri de bărbaţi au fost evitate, rămâne ultimul obstacol: dominatorii religioși. Cine intenţionează o căsătorie cu o persoană extrem de spirituală, dar care dorește să își impună punctul de vedere, ar face bine să se răzgândească. Fiindcă, spune Strang, „femeile care se căsătoresc cu persoane ce impun un control religios de multe ori ajung în depresie”.

Familii cu probleme (ne)creștine

Faptul că femeile creștine au constituit audienţa predominantă a materialului constituie un paradox pentru cei care s-ar aștepta ca acestea să fie protejate de valorile lor și să nu aibă aceleași tipuri de probleme în căsnicie ca femeile care nu ţin neapărat cont de un ideal creștin atunci când își aleg partenerul. O privire atentă asupra unor evidenţe statistice ar putea explica acest paradox. Conform unui studiu, rata divorţurilor este mai mare chiar în Bible Belt, adică în spaţiul american în care se citește cel mai intens Biblia. Surprizele nu se opresc aici. Un alt studiu relevă că cei mulţi copii proveniţi din familii distruse de divorţ sunt în aceeași „centură biblică”. O concluzie firească ar fi că Biblia nu ajută la consolidarea unei relaţii de familie. Concluzia ar fi însă pripită, deoarece există și studii care demonstrează contrariul.

Cei care au fost preocupaţi să înţeleagă acest fenomen ciudat au concluzionat că cea care afectează viaţa de familie nu este Biblia, ci tocmai lipsa ei. „Creștinii nu își practică credinţa în familie”, a declarat  Pat Fagan, director al The Family Research Council’s Marriage and Religion Research Institute, cu trimitere la situaţia îngrijorătoare din statele cu afirmare religioasă din sudul SUA.

Cu alte cuvinte, nu religia este problema, ci nepracticarea ei de către cei care se consideră a fi totuși creștini. Sau practicarea ei într-o formă greșită. Așa cum reiese și din lista lui Grady. Convingerea că o persoană care frecventează biserica este și bună s-ar putea să fie înșelătoare. Practic, totul se rezumă la autenticitatea unei vieţi în care valorile sunt așezate într-un mod armonios și echilibrat. Chiar și cele religioase. Dincolo de acestea, orice eșec poate deveni previzibil.