Virginitatea până la nuntă, dăunătoare sexualităţii de după?

20456

Tinerii care îşi păstrează virginitatea până în noaptea nunţii riscă să aibă ulterior probleme legate de viaţa intimă. Cel puţin, aceasta este concluzia unei cercetătoare americane. Rezultatele studiului nu sunt deloc comode creștinilor adepţi ai castităţii premaritale, părând că dau undă verde celor care oricum nu mai puneau preţ pe valorile tradiţionale ale familiei.

Faptul că tot mai mulţi tineri preferă să nu mai aștepte noaptea nunţii pentru a-și începe viaţa sexuală constituie una dintre trăsăturile definitorii ale societăţii postmoderne. De fapt, nu puţine sunt sondajele care atestă că numărul cuplurilor care preferă varianta concubinajului este în creștere.

Deja nu mai reprezintă nicio surpriză să aflăm că doi tineri s-au mutat împreună sau au deja un copil când se decid pentru cununia religioasă. Surpriza este însă să aflăm că acest gen de comportament de cuplu este chiar recomandabil. Sarah Diefendorf, sociolog la Universitatea Washington, din Seattle, pare să susţină această concluzie. Subiecţii cercetării au fost tineri crescuţi în medii conservatoare din punct de vedere religios.

O cercetare cu rezultate provocatoare

Diefendorf a realizat un studiu la care au participat tineri de sex masculin dintr-o comunitate restrânsă care erau deciși să lupte pentru păstrarea virginităţii până la căsătorie. Adepţi ai valorilor evanghelice americane, tinerii se întruneau frecvent în cadrul unui grup numit The River. Aici discutau despre virginitate şi despre modalităţi de a face faţă tentaţiilor. Printre acestea erau deseori menţionate pornografia şi sexul în afara căsătoriei.

Diefendorf a efectuat prima serie de interviuri cu acești tineri în 2008, apoi le-a repetat în 2011. Între timp, 14 dintre cei 15 tineri s-au căsătorit. Drept urmare, grupul s-a desfiinţat. Cercetătoarea a fost surprinsă să constate că, deși au rămas prieteni, ei nu mai vorbesc despre ceea ce îi anima cu ani în urmă.

Venind dintr-un mediu cu puternice valori creștine, tinerii erau convinşi să sexul înainte de noaptea nunţii este un păcat. În schimb, în cadrul căsătoriei relaţia intimă are un caracter sacru. În mod normal, o concepţie despre intimitate de acest gen nu ar trebui să aibă niciun fel de implicaţie negativă. Din contră chiar.

Totuși cercetătoarea americană a observat că acestor tineri le era greu să se raporteze la relaţiile intime într-un mod pozitiv şi riscau să aibă ulterior probleme intime cu soţia.

Decriptarea studiului

Deşi au rămas prieteni după ce s-au căsătorit, niciunul dintre tinerii respectivi nu mai discută despre sex, subiectul fiind considerat tabu, iar aducerea lui în discuţie considerată o jignire la adresa soţiilor.

„Ei sunt educaţi vreme de peste 20 de ani cu convingerea faptului că sexul este rău”, declară Diefendorf. „Apoi se așteaptă din partea lor să facă tranziţia de la ceva greșit la ceva sacru, dar nu prea au instrumentele necesare pentru a putea face acest lucru în mod eficient”, spune sociologul american.

În opinia cercetătoarei, această atitudine generează dificultăţi suplimentare, deoarece aceia care au probleme intime evită orice referire la acestea. Riscul ar fi major, fiindcă lipsa comunicării nu valorifică și potenţiala susţinere de care ar putea beneficia.

Un rol determinant în geneza dificultăţilor survenite în viaţa de cuplu îl deţine și biserica. Nu prin faptul că ar proclama învăţături greșite, ci prin tăcerea pe care o perpetuează cu privire la sexualitatate după ce căsătoria s-a înfiripat.

„Biserica învaţă înainte de căsătorie: trăiţi în lumină – dorind ca tinerii să abordeze problema sexualităţii în așa fel încât să își menţină angajamentul castităţii”, afirmă Diefendorf. „Dar, după căsătorie, biserica învaţă: păstraţi-o în întuneric”, sună acuzaţia cercetătoarei la adresa unor biserici care folosesc un dublu discurs.

Observaţiile ei par justificate, deoarece biserica din care proveneau tinerii nu mai susţinea aceste întâlniri şi discuţii despre sex, pentru că nu mai era interesată să modeleze comportamentul tinerilor, odată ce aceștia erau căsătoriţi. Practic, după căsătorie, biserica evită abordarea unui subiect considerat de acum tabu.

O problemă reală

Recent, evanghelistul Clayton King, care este și coautor, alături de soţia lui, al unei cărţi care ajută tinerii „să înţeleagă sexualitatea în lumina Evangheliei”, a spus că nu este surprins de rezultatele studiului.

„Cred că a fost pus un mare accent pe responsabilitate înainte de căsătorie și apoi s-a presupus că, odată ce te-ai căsătorit, totul va deveni mai ușor și ispita sexuală va pleca”, a spus el. „Dar asta nu se întâmplă în cazul majorităţii oamenilor pe care-i cunosc.”

Acesta este și motivul pentru care cartea sa True Love Project tratează nu doar abstinenţa înainte de căsătorie, ci și problemele apărute în relaţiile intime.

În cadrul interviurilor, foștii tineri (deveniţi de acum familiști) au declarat că se simt incomod să discute direct cu soţiile lor despre sexualitate. Acesta este probabil și motivul pentru care și-au exprimat dorinţa ca biserica să se implice mai mult în orientarea tinerilor după căsătorie, a spus Diefendorf.

Confirmări ale intervievaţilor

Cercetătoarea a observat că unii dintre tinerii soţi încă luptă cu tendinţa sexului extramarital sau a pornografiei, dar nu au ocazia de a discuta despre frământările lor. Drept urmare, multe dintre căsătorii pot părea fericite și sănătoase privite din exterior, însă „atunci când vine vorba de viaţa sexuală, se conturează o zonă unde se desfășoară o amplă bătălie”, a spus Diefendorf.

Unii dintre cei intervievaţi nu au avut ezitări în exprimarea unor opinii tranșante cu privire la problemele cu care se confruntă. „Este un mit acela că, odată ce te-ai căsătorit, toate aceste dorinţe sunt îndeplinite de partenerul tău”, a spus Aidan (nume fictiv). „Nu este adevărat. Bărbaţii sunt conduși de instincte vizuale. Dorinţa de filme porno, mai ales dacă ai luptat cu aceasta în trecut, este încă acolo. Ea nu dispare odată cu inelul de căsătorie.”

Și atunci, ce ar mai fi de făcut? Poate că cea mai bună concluzie îi aparţine aceluiași Aidan: „M-aș fi simţit încurajat dacă pastorul nostru s-ar fi ridicat și ar fi spus: «Hei, am de gând ca luna viitoare să vorbim despre sex.»” El nu face decât să confirme că virginitatea nu dăunează căsătoriei, așa cum aparent ar sugera studiul, ci că există o strânsă relaţie de cauzalitate între educaţia sexuală (pe care o oferă multe instituţii, inclusiv biserica) și ceea ce se va întâmpla mai târziu în viaţa reală.

Studiul nu demonstrează că au dreptate cei care își încep relaţiile intime înainte de căsătorie (nici aceștia nu sunt scutiţi de probleme), ci că intrarea în căsătorie cu angajamentul castităţii respectat nu constituie o garanţie a reușitei familiale. Este vital ca promisiunea virginităţii să fie respectată. Dar nu este suficient.

„Există o obsesie cu privire la virginitate în această ţară”, a spus Diefendorf. „Dar uităm să avem conversaţii informative, cu sens, pe marginea sexului.” Are dreptate?

Dacă lipsesc anumite ingrediente din ecuaţia vieţii de familie – unele dintre ele fiind în atribuţiile bisericii să le ofere -, există toate șansele ca multe cupluri să se limiteze doar la o imagine publică pozitivă. În rest, viaţa se macină în gol deoarece comunicarea și educaţia lipsesc. O biserică ce se rezumă la a-și exprima satisfacţia pentru faptul că doi tineri sunt virgini când vin în faţa altarului pentru a fi binecuvântaţi vede doar o parte a menirii sale. Poate că cea mai consistentă contribuţie a ei urmează după nuntă.