Cariera, noua cratiţă? Cum se schimbă presiunea asupra femeilor

778

Lupta pentru drepturi egale cu ale bărbaţilor le-a lăsat pe femei extenuate în faţa alegerilor noi pe care li le cere societatea. După ce, timp de secole, au încercat să se descotorosească de stereotipurile dominante, care le limitau accesul social la sfera casnică, femeile se văd puse astăzi în faţa unor provocări noi, rezultate din favorizarea extremă a afirmării profesionale, în detrimentul dezvoltării relaţiilor.

Cu puţin timp în urmă, își începe analistul politic Dee Dee Meyers editorialul BBC, „era evident că femeilor le lipsește capacitatea intelectuală și rezistenţa emoţională pentru a lua deciziile dificile pe care le implica lidershipul. Nu era discriminare, ci biologie – pur și simplu așa erau făcute femeile.” În ultimul timp însă, atitudinile faţă de femei au luat o turnură radical diferită, iar lucrul acesta s-a întâmplat atât de rapid, încât, pentru a se adapta noii realităţi, femeile sunt nevoite să ia decizii costisitoare.

De exemplu, nota pentru The Atlantic, psihiatrul american Leslie C. Bell, femeile se simt acum presate de idealul emancipării, deși multe dintre ele și-ar dori să ducă un stil de viaţă tradiţionalist. „Femeile nu îmbrăţișează cultura cuplării fiindcă se simt stăpânele propriului destin, așa cum sugera Hanna Rosin, ci pentru că se confruntă cu un nou tabu: relaţiile”, scrie Bell. Femeile se simt obligate să ţină standardul care este acum norma: să favorizeze experienţele, în locul relaţiilor, deși pentru multe dintre ele relaţiile ar fi prioritare.

Bell a oferit exemplul lui Katie (25 de ani) care se arăta îngrijorată de faptul că dedicarea ei academică ar putea să o împiedice să cunoască un bărbat cu care să își construiască viaţa. Realizarea faptului că ar fi posibil să dorească să valorizeze superior o relaţie faţă de carieră a șocat-o pe Katie, căreia i-a fost greu să recunoască situaţia. „Se simţea rușinată de aceste gânduri, îngrijorată fiindcă acestea semnalizau slăbiciune și dependenţă, calităţi pe care ea nu le admiră. […] Se temea că nu este emancipată, ci că încă o definesc așteptările tradiţionale privind femeile.”

Conflictul dintre cele două este atât de puternic, încât multe femei, pentru a diminua sentimentul de anxietate, adoptă o grupare a valorilor, într-o formă în care un grup îl respinge pe celălalt: independenţa, putere, siguranţă, control și carieră, versus conectare, vulnerabilitate, nevoie, dorinţă și relaţii.

Însă, fiindcă frământarea interioară apare atunci când femeile se forţează să adopte standarde străine nevoilor lor, ar putea fi posibil ca soluţia să fie tocmai din acţiunea inversă. De ce și-ar renega femeile tendinţele, menajând o normă străină de sufletul lor? Atunci când femeile ţin cont de nevoile lor interioare, toată lumea are de câștigat, susţine Dee Dee Meyers și o citează în acest sens pe Christine Lagarde, șeful FMI, care spunea că „femeile nu ar trebui să îi imite pe bărbaţi” fiindcă „diversitatea este categoric un atu”. Lagarde este convinsă că „simpla realitate a diversităţii lărgește orizontul și îmbogăţește procesele de gândire, ceea ce este vital.”

Implicarea femeilor în politică a dus, de pildă, la o creștere a atenţiei acordate unor dubiecte variate, de la securitatea hranei, la violenţa sexuală, ceea ce a făcut ca pacea să fie mai accesibilă. Așa cum spunea fostul secretar de stat american Condoleeza Rice, „femeile sunt în primul rând, străjerii satului, ai familiei, și sunt implicit cele care suferă cel mai mult în zonele de conflict.” Însă faptul că femeia lucrează direct asupra celulei societăţii, familia, o pune într-o poziţie din care poate ajuta societatea „să se vindece”.