Anglia, de la căsătoria gay la „revoluţie"

78

Nimic nu pare să îi stea în cale premierului britanic David Cameron în ceea ce priveşte problema legalizării căsătoriilor gay. Nici opoziţia noului arhiepiscop de Canterbury, nici riscul de divizare a partidului din care face parte şi nici măcar criticii, care îl numesc arogant şi prea doritor să facă pe plac Uniunii Europene.

Ieri, după o dezbatere ce a durat şase ore, membrii Camerei britanice a Comunelor au aprobat propunerea legislativă în favoarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, cu 400 de voturi pentru şi 175 împotrivă.

Legislaţia, care mai are de trecut câteva praguri înainte de a deveni lege, se aplică în Anglia şi Ţara Galilor şi va putea intra în vigoare în 2014. În cazul în care propunerea va deveni lege, cuplurile de acelaşi sex ar avea dreptul legal de a se căsători, iar uniunile civile încheiate până la acea dată vor fi recunoscute ca şi căsătorii.

Votul surprinzător de mare în favoarea căsătoriilor gay vine la doar o zi după ce Justin Welby a preluat oficial funcţia de arhiepiscop de Canterbury, ocazie cu care a reamintit poziţia anti-gay a bisericii pe care o conduce.

Mai mult, decizia vine după ce, sâmbătă, deputaţii francezi au adoptat cu o majoritate de 249 de voturi la 97 primul articol al textului de lege înaintat de preşedintele Francois Hollande pentru legalizarea mariajului gay. Astfel, Franţa este pe cale de a deveni a noua ţară europeană în care persoane de acelaşi sex se pot căsători legal, după ce proiectul legislativ va fi promulgat. Danemarca a fost primul stat european care a legalizat aceste uniuni civile, în 1989, şi a fost urmat de Olanda, Norgevia, Suedia, Islanda, Belgia, Spania şi Portugalia, informează Reuters.

În plus, sondajele de opinie arată că britanicii sunt de partea lui Cameron. Astfel, un sondaj efectuat de YouGov la comanda Sunday Times arată că 55% dintre englezi sunt în favoarea căsătoriilor gay şi doar 36% sunt împotrivă. Totuşi, acelaşi sondaj arată că problema nu este una care să preocupe pe mulţi dintre alegători, aflându-se pe locul al 12-lea în cele mai importante 15 preocupări curente ale acestora.

Războiul personal al lui Cameron

Deşi opoziţia publică din Anglia vizavi de căsătoriile homosexuale nu este la fel de vehementă ca în Franţa – confruntată cu numeroase manifestaţii ample de stradă, Cameron s-a trezit în mijlocul unui război la care au fost implicaţi puţini premieri de-a lungul istoriei moderne. Iar de data aceasta nu este vorba despre istoricul conflict cu adversarii politici, temă care ocupă scena britanică de 200 de ani încoace, ci de fisuri serioase, cauzate de critici aspre în cadrul propriului partid.

Numeroşi conservatori britanici l-au criticat aspru pe David Cameron, invocând argumente religioase şi morale pentru a respinge proiectul căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Unii lideri conservatori consideră că proiectul nu era o prioritate şi creează clivaje care nu sunt necesare. Alţii consideră că măsura este sinonimă cu trădarea celor care au votat pentru Partidul Conservator de-a lungul timpului.

În lumina declaraţiilor recente ale premierului britanic, votul de ieri pare a pune gaz pe foc. În primul rând, David Cameron a fost expus în numeroase rânduri criticilor aliaţilor liberal-democraţi şi opoziţiei laburiste din cauza convocării referendumului privind apartenenţa ţării la UE. În al doilea rând, propriii colegi de partid l-au criticat cu privire la stilul de conducere, la tot mai retrânsul buget de apărare şi la relaţiile tensionate cu UE. Toate acestea sunt probleme care îi asigură ieşirea grabnică lui David Cameron din viaţa politică, comentează presa internaţională.

„Căsătoria, prin natura ei, este o uniune heterosexuală. Aceasta nu este evoluţie, ci revoluţie", a declarat conservatorul Edward Leigh, membru al Parlamentului britanic.

Se pare însă că susţinerea neobosită pe care o demonstrează David Cameron faţă de căsătoriile gay reuşeşte ceea ce nicio altă confruntare politică nu a reuşit: modernismul va învinge conservatorismul.